În filosofia politică, nicio construcție nu este mai fragilă decât cea zidită pe fundamentul absolutismului moral. Când un grup politic se înfățișează în fața societății drept expresia unei virtuți supreme, alcătuit din „oameni noi”, puri și neatinși de compromisurile vechiului sistem, își asumă, în același timp, un legământ nescris cu istoria.
Acest contract stipulează că rigoarea cerută celorlalți se va aplica, în primul rând și fără ezitare, propriei tabere.