Pachetul de 44,7% pe care statul român îl deține la Rompetrol Rafinare, operatorul rafinăriei Petromidia de la Năvodari, valorează acum circa 14 miliarde de lei (aproximativ 2,6 miliarde de euro). Acțiunile RRC au urcat cu 1.500% în 2026, iar aproape 400% din creștere s-a produs în ultima lună. Marți, 27 octombrie 2026, titlul a crescut cu 14,9%, până la 1,16 lei, limita maximă permisă într-o ședință, fără nicio ofertă de vânzare în piață.
Saltul vine din marjele de rafinare, care au explodat după blocarea strâmtorii Ormuz și închiderea unor rafinării din Europa. Compania este evaluată la 30,8 miliarde de lei (5,8 miliarde de euro), față de 1,9 miliarde de lei (357 de milioane de euro) la finalul lui 2025, ceea ce o face campioana Bursei de Valori București. Pachetul Ministerului Energiei valorează de 16 ori mai mult decât la începutul anului.
Povestea acestui pachet începe în 2000, când Dinu Patriciu a cumpărat Petromidia de la stat pentru 50 de milioane de dolari, fără să preia datoriile istorice ale rafinăriei la buget. În 2003, Guvernul condus de Adrian Năstase, cu Mihai Tănăsescu la Finanțe, a transformat aceste datorii în obligațiuni de 570 de milioane de euro, convertibile în acțiuni dacă nu erau răscumpărate în șapte ani. Între timp, Patriciu a vândut grupul Rompetrol către KazMunayGas, în 2007. La scadență, în 2010, kazahii au plătit 54 de milioane de euro și au convertit restul în acțiuni, iar statul a ajuns acționar cu 44,7%, în schimbul unor datorii de 516 milioane de euro.
Operațiunea a fost contestată chiar de Ministerul Finanțelor, care a mers în instanță invocând prejudicii pentru stat. În 2011, calculele ZF arătau că statul ar fi recuperat doar circa 300 de milioane de euro din cele 516 milioane. Patriciu spunea încă din 2010 că statul „a câștigat enorm” din aceste obligațiuni, iar cifrele de azi par să-i dea dreptate, la 12 ani după moartea sa, survenită în 2014.
Câștigul trebuie însă privit cu rezerve. Dacă se iau în calcul dobânzile, inflația și ceea ce se putea cumpăra în România cu 500 de milioane de euro în 2003, față de cele aproximativ 3 miliarde de euro de azi, avantajul statului față de ce i se cuvenea inițial este mult mai modest. Pe hârtie, în plus, valoarea depinde de un preț format fără nicio ofertă de vânzare. Statul a ratat și o ieșire anterioară: un memorandum din 2013 prevedea vânzarea a 26,7% din companie către KMG pentru 200 de milioane de dolari. Tranzacția nu s-a mai făcut, iar documentul a expirat în aprilie 2025, potrivit raportului anual al companiei. La prețul de marți, acel pachet ar valora 8,2 miliarde de lei (1,5 miliarde de euro).
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original