Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. Conform surselor citate, directorul general al Nuclearelectrica, Cosmin Ghiță, a trimis pe 13 aprilie 2026 o scrisoare de intenție autorităților din Niger pentru achiziționarea a 300 de tone de concentrat de uraniu (yellowcake), dintr-un stoc total de peste 1. 000 de tone care stă depozitat în containere lângă pista aeroportului.
Răspunsul juntei militare de la Niamey, transmis pe 20 aprilie 2026 de ministrul Minelor, colonelul Ousmane Abarchi, a fost unul favorabil, acesta invitând o delegație română la discuții în spiritul „diversificării partenerilor”. Ulterior, în perioada 11-15 mai 2026, o echipă tehnică din România, formată din reprezentanți ai fabricii de procesare a uraniului FPCU Feldioara (subordonată Nuclearelectrica), s-a deplasat în Niger pentru a confirma interesul ferm, valoarea tranzacției fiind estimată la aproximativ 40 de milioane de dolari. Miza acestei achiziții este dublă, având atât o componentă economică națională, cât și una geopolitică majoră.
Pe de o parte, România are nevoie să își securizeze sursele de materie primă pe termen lung pentru FPCU Feldioara, în contextul proiectelor majore de extindere a capacităților nucleare de la Cernavodă, prin construirea Unităților 3 și 4 și retehnologizarea Unității 1. Pe de altă parte, mutarea Bucureștiului convine partenerilor occidentali. În cancelariile din SUA și Uniunea Europeană există temeri profunde că regimul militar din Niger ar putea vinde stocul de uraniu către Federația Rusă (prin gigantul Rosatom) sau către Iran.
O tranzacție cu un stat membru UE și NATO, precum România, ar oferi Niamey-ului lichiditățile necesare fără a declanșa o criză diplomatică globală Cu toate acestea, tranzacția se lovește de complicații juridice de proporții. Uraniul în cauză provine de la minele din Arlit (Somaïr) și este revendicat de grupul francez Orano, ale cărui active au fost blocate de juntei militară după lovitura de stat. Compania franceză a obținut în septembrie 2025 o decizie favorabilă din partea Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții (CIRDI), prin care se interzice Nigerului înstrăinarea acestui stoc fără acordul Orano.
Acest arbitraj internațional rămâne principalul obstacol care poate bloca sau contesta în instanță semnarea contractului final dintre Nuclearelectrica și guvernul din Niger.