Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/România fără reactoarele de la Cernavodă: cât de mare este riscul în plină caniculă România intră într-una dintre cele mai sensibile perioade pentru sistemul energetic din ultimii ani. Oprirea simultană a celor două reactoare de la Centrala Nucleară Cernavodă, combinată cu temperaturile extreme, seceta și nivelul foarte scăzut al Dunării, obligă țara să se bazeze pe importuri masive de energie exact într-un moment în care și statele vecine se confruntă cu probleme similare.
Potrivit unei analize realizate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), România poate evita penele de curent, însă numai dacă mai multe condiții favorabile se mențin simultan în întreaga regiune. În următoarele aproximativ trei săptămâni, cele două reactoare de la Cernavodă vor fi oprite, ceea ce înseamnă că sistemul energetic pierde aproape 1. 400 MW de producție constantă, una dintre cele mai stabile surse de electricitate din România.
Problema nu este doar că România trebuie să cumpere energie din exterior, ci faptul că toate țările din regiune trec prin aceeași perioadă de temperaturi extreme și secetă. Cu alte cuvinte, întrebarea nu este dacă liniile electrice pot transporta energia către România, ci dacă vecinii vor avea suficient surplus pentru a o vinde. În zilele foarte călduroase, consumul național poate ajunge la aproximativ 8.
000 MWh pe oră, în principal din cauza aparatelor de aer condiționat. În același timp, producția internă estimată după oprirea reactoarelor ar putea coborî la doar 3. 500-4.
700 MWh, ceea ce înseamnă că România ar avea nevoie de importuri de până la 3. 500 MWh în orele de vârf. Analiza AEI arată însă că disponibilitatea regională realistă de import este apropiată de această valoare și, în unele scenarii, chiar insuficientă.
Seceta reduce debitul râurilor, ceea ce înseamnă mai puțină energie produsă în hidrocentrale. În Serbia, de exemplu, producția hidro de la Djerdap (Porțile de Fier) a coborât la aproximativ o treime din nivelul normal. Nivelul scăzut al Dunării afectează inclusiv transportul cărbunelui către termocentrale, navele circulând la numai 30-40% din capacitatea obișnuită.
Practic, aceeași lipsă de apă reduce simultan mai multe surse de producție. În perioada următoare, cea mai importantă sursă de energie pentru România ar putea fi Bulgaria, datorită centralei nucleare Kozlodui. Estimările AEI arată că Bulgaria ar putea exporta între 500 și 900 MW către România, însă numai dacă reactoarele sale funcționează normal și dacă nu este obligată să alimenteze alte state din regiune.
Nici situația Ungariei nu este lipsită de probleme. Centrala nucleară Paks funcționează deja cu o unitate oprită și alta la putere redusă, ceea ce limitează cantitatea de energie disponibilă pentru export. Chiar dacă populația protejată prin mecanismele actuale nu va vedea imediat aceste fluctuații în factură, piața angro reacționează deja.
Potrivit analizei, prețul energiei pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU) poate ajunge la valori de câteva zeci de ori mai mari între orele prânzului și cele de seară. Pentru perioada următoare sunt estimate medii de aproximativ 1. 200 lei/MWh, iar în anumite intervale de consum maxim prețurile ar putea urca chiar spre 3.
000-5. 000 lei/MWh, dacă situația regională se înrăutățește. Analiza nu vorbește despre un scenariu inevitabil de întreruperi ale alimentării cu energie.
Specialiștii avertizează însă că România se află într-o zonă de echilibru foarte fragil. Dacă Bulgaria își reduce exporturile, dacă Ungaria pierde încă o parte din producția nucleară sau dacă valul de caniculă împinge consumul peste estimări, o problemă care astăzi înseamnă doar prețuri foarte mari s-ar putea transforma într-o problemă de securitate energetică. În concluzie, în următoarele săptămâni, România va depinde mai mult ca oricând de producția de energie a vecinilor și de evoluția vremii.