Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Pexels/ România intră într-o perioadă critică. 12 probleme se pot transforma într-o singură „policriză” România nu se îndreaptă spre o singură criză și nici spre 12 crize independente, ci spre o posibilă „policriză”, în care problemele din energie, buget, economie, agricultură și societate se pot amplifica reciproc.
Este avertismentul lansat de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), care analizează riscurile perioadei toamna 2026–2027. Scenariul central nu este acela că România va rămâne fără energie, gaze, carburanți sau alimente, ci că va reuși să le procure la prețuri din ce în ce mai greu de suportat. Analiza realizată de Dumitru Chisăliță pornește de la o distincție esențială: o criză a prețurilor este foarte probabilă, însă o criză fizică de aprovizionare nu este inevitabilă.
Începând din această toamnă, vulnerabilitățile energetice, bugetare, economice, climatice și sociale riscă să se alimenteze reciproc. Unele dintre probleme sunt considerate aproape certe, în timp ce altele depind de factori precum severitatea iernii, incidente tehnice sau apariția unor noi șocuri geopolitice. Analiza AEI identifică 12 manifestări principale ale acestei posibile policrize: prețul energiei electrice, adecvanța sistemului energetic, prețul gazelor naturale, aprovizionarea cu gaze, motorina, benzina și GPL-ul, kerosenul și transportul aerian, inflația și costul vieții, bugetul și fiscalitatea, ratingul și finanțarea statului, agricultura și alimentele, precum și criza socială, politică și de încredere.
Una dintre primele vulnerabilități este energia electrică. Chisăliță apreciază că probabilitatea unei crize a prețului energiei electrice este foarte ridicată, perioada critică fiind cuprinsă între octombrie 2026 și martie 2027. În schimb, riscul privind adecvanța sistemului electric este evaluat drept „mediu-ridicat”, cu o perioadă sensibilă între decembrie 2026 și februarie 2027.
Problema României, explică președintele AEI, nu este lipsa capacităților instalate „pe hârtie”, ci disponibilitatea, în anumite momente ale zilei, a unei puteri controlabile suficiente. Fotovoltaicele contribuie la producție în timpul zilei, însă vârfurile critice de consum din timpul iernii apar dimineața și seara, tocmai când producția solară este redusă sau inexistentă. La aceasta se adaugă centralele pe cărbune îmbătrânite, centralele pe gaze insuficiente sau întârziate, dependența hidroenergiei de rezervele de apă, eventualele opriri ale reactoarelor nucleare, congestiile din rețea și faptul că România poate ajunge să aibă nevoie de importuri exact în perioadele în care aceeași nevoie apare și în Ungaria, Serbia sau alte state din regiune.
Mai probabilă este o combinație de prețuri foarte mari în anumite intervale, importuri apropiate de limita tehnică, intervenții administrative și întreruperi locale cauzate de vreme. Într-un scenariu în care s-ar suprapune gerul, lipsa vântului și indisponibilități tehnice, analiza ia în calcul inclusiv posibilitatea reducerii unor consumuri industriale. În cazul gazelor naturale, Chisăliță vorbește despre o criză certă de preț, în timp ce apariția unei probleme efective de aprovizionare depinde de mai multe condiții.
Potrivit datelor incluse în analiză, depozitele României erau la începutul lunii septembrie umplute în proporție de aproximativ 62,8%, cu peste zece puncte procentuale sub nivelul din anul precedent. Problema nu trebuie privită însă doar prin prisma cantității totale de gaze disponibile pentru iarnă. În perioadele de ger contează debitul zilnic care poate fi livrat.
Pe măsură ce depozitele se golesc, scade și capacitatea zilnică de extracție. O criză fizică ar putea apărea dacă se suprapun cinci factori: o iarnă mai rece, depozite insuficient umplute, cerere regională ridicată, reducerea unor surse de import și o producție mare de electricitate pe bază de gaze.