România nu poate trece la euro doar pe baza unor promisiuni, iar reducerea deficitului bugetar la 6% din PIB, de la 9%, nu e suficientă: condiția Maastricht cere maximum 3%. Avertismentul îi aparține lui Cristian Popa, membru al Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României, care a spus sâmbătă, 24 octombrie 2026, că avansul spre moneda unică depinde direct de consolidarea fiscală.
Declarațiile, preluate de Digi Economic, vin într-un moment în care discuția despre euro se mută de la datele-țintă la întrebarea mai incomodă a costurilor. „Chiar și cu 6% deficit, este un progres față de 9%”, a recunoscut Popa, dar a adăugat că deficitul e doar una dintre numeroasele condiții de îndeplinit. Țara a promis partenerilor europeni că va coborî sub 3% în 2029-2030, iar de abia după aceea, a explicat oficialul, se poate deschide o discuție serioasă la Bruxelles.
Popa a insistat că povara nu poate rămâne pe umerii băncii centrale. Are nevoie de „eforturi pe toate palierele”, a spus el, iar toți decidenții trebuie să accepte sacrificii. Nu doar deficitul e greu de redus, a mai arătat, ci și datoria publică, iar inflația e departe de nivelul dorit.
Pe partea tehnică, BNR se consideră deja avansată. Sistemele de plăți sunt pregătite, banca poate tipări bancnote euro, iar în curând va putea bate și monede. „Banca Centrală face mai degrabă acele eforturi tehnice”, a precizat Popa, subliniind că restul înseamnă „un efort mult mai mare”, care ține de guvern și de întreaga administrație.
Mesajul, în fond, este unul de realism: aderarea ar putea aduce beneficii, dar decizia trebuie luată cu o evaluare onestă a avantajelor și a dezavantajelor. Pentru cei din Cluj și din restul Transilvaniei, unde economia e puternic legată de comerțul și investițiile din zona euro, miza nu e abstractă, însă calendarul rămâne în mâinile politicii bugetare de la București.
Sursă text și foto: Ziua de Cluj — articolul original