Din 1 iulie, Uniunea Europeană impune noi taxe pe coletele mici şi creşte tarifele pe importurile de oţel. Este un nou exemplu al măsurilor pe care blocul le ia în încercarea de a stăvili avansul neostoit al Chinei, eforturi care necesită timp, timp în care China continuă să acapareze rapid cotă de piaţă, scrie Le Monde.
Începând cu 1 iulie, UE îşi dublează tarifele pe importurile de oţel la 50% şi înjumătăţeşte cotele de import scutite de taxe vamale. Din aceeaşi zi, UE impune o taxă de 3 euro pe fiecare colet mic care pătrunde pe teritoriul său, determinând Franţa să-şi suspende taxa de 2 euro pe care o introdusese pe 1 martie, o măsură pe care retailerii online o ocoliseră în mare măsură. Ambele măsuri, deşi diferite ca natură, vizează în principal China.
Companiile chinezeşti, susţinute de subvenţii şi de un yuan deliberat devalorizat, reprezintă o ameninţare pentru economia europeană. În sectorul siderurgic, producătorii europeni se sufocă sub supracapacitatea chineză distribuită la nivel mondial, chiar într-un moment în care SUA au majorat tarifele, preţurile energiei sunt mari, politicile de mediu sunt costisitoare, iar cererea, în special din sectorul auto, este în scădere. Între timp, cele 12 milioane de colete cu o valoare de sub 150 de euro care ajung în Europa zilnic, peste 90% provenind din China şi neconforme standardelor europene, contribuie de asemenea la declinul micilor afaceri locale.
Oficialii europeni au salutat ambele măsuri, deşi sunt pe deplin conştienţi că firmele chineze vor găși probabil căi de a minimiza impactul. Însă, având în faţă ceea ce numesc „al doilea şoc chinez“, după primul de la începutul anilor 2000, aceştia nu au reuşit încă să conceapă o strategie comprehensivă. Măsurile luate până acum sunt defensive şi ţintite, venind adesea prea târziu şi nefiind pe măsura amplorii provocării.
Companiile chineze avansează în toate sectoarele, de la jucării la bateriile cele mai avansate tehnologic. În 2025, China a înregistrat un excedent comercial de 360 miliarde de euro cu UE şi se aşteaptă ca situaţia să se înrăutăţească. Industria germană pierde 10.
000 de locuri de muncă în fiecare lună, iar „o treime din joburile europene sunt acum vulnerabile la accelerarea exporturilor chineze“, remarca recent ministrul francez al afacerilor externe Jean-Noël Barrot. Cele 27 de state membre ale blocului împărtăşesc opinia că China le ameninţă economiile. Pe hârtie, acestea sunt de acord cu privire la necesitatea reducerii dependenţelor şi caută noi surse de creştere prin întărirea pieţei interne, stimularea competitivităţii, încheierea de noi acorduri comerciale şi investiţii în în tehnologii strategice.
Însă în practică, lucrurile nu sunt simple nici pe departe. În ultimii ani, blocul a luat măsuri ad-hoc pentru a încerca să încetinească avansul Chinei. Acestea au folosit instrumente disponibile pentru a limita ambiţiile chineze.
Însă toate aceste acţiuni au fost prudente, determinate de o teamă profundă de represalii chineze. Instrumentul anti-coerciţie nu a fost încă utilizat. „Şi totuşi, avem de-a face cu coerciţie economică“, arat o sursă din cadrul Comisiei Europene.
Guvernele europene au încercat de asemenea să introducă o preferinţă pentru produsele europene oriunde acest lucru este posibil. Totuşi, toate acestea necesită timp, în timp ce China continuă să câştige rapid cotă de piaţă. „În acest moment, China deţine o cotă de 10% din piaţa auto europeană.
Până la sfârşit de an, se preconizează că va avea 20% din segmentul electric şi hibrid“, potrivit unui oficial european. Aceeaşi urgenţă se aplică sectoarelor chimic, maşini-unelte şi multe alte sectoare: sunt necesare măsuri urgente. Comisarul european pentru comerţ Maros Sefcovic s-a întâlnit cu ministrul chinez al comerţului Wang Wentao pe 29 iunie în Bruxelles pentru a-şi exprima temerile.
În faţa unei situaţii pe care a descris-o drept „nesustenabilă“, acesta a insistat: „Status quo-ul nu este o opţiune“.