Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Ionuț Bălan Există războaie care încep cu o declarație oficială și există războaie care încep mult mai devreme, în mintea oamenilor. Primele sunt ușor de datat.
Celelalte sunt mai greu de observat și apar adesea în literatură înainte să apară în manualele de istorie. Puține romane surprind această diferență la fel de bine precum La Guerre dans le Haut Pays al lui Charles-Ferdinand Ramuz. Publicat în 1915, în timp ce Europa era deja cuprinsă de Primul Război Mondial, romanul nu este, în fond, despre bătălii.
Este despre așteptarea lor. În satul izolat din Alpii elvețieni imaginat de Ramuz, războiul rămâne mult timp dincolo de crestele munților. Oamenii nu aud tunurile și nu văd armatele.
În schimb, aud zvonuri. Primesc scrisori. Își schimbă privirile.
Încep să se teamă. Comunitatea se transformă înainte ca istoria să ajungă efectiv la ea. Această intuiție literară este surprinzător de modernă.
Ea descrie unul dintre cele mai importante mecanisme ale economiei și ale societății contemporane: oamenii reacționează adesea nu la evenimente, ci pe baza anticipațiilor. Filmul War in the Highlands, realizat în 1998 de Francis Reusser după romanul lui Ramuz, păstrează această atmosferă aproape sufocantă. Peisajele alpine par neschimbate, însă oamenii nu mai sunt aceiași.
Natura transmite liniște. Comunitatea transmite neliniște. Războiul este încă departe, dar psihologic el a început deja.
Aceasta este una dintre cele mai subtile lecții pe care literatura le oferă economiei. Citit astăzi, Ramuz pare să descrie mecanisme pe care economia avea să le formalizeze abia peste câteva decenii. Inflația nu apare doar pentru că cresc costurile, ci și pentru că oamenii se așteaptă ca prețurile să urce.
Crizele bancare nu izbucnesc numai atunci când băncile devin insolvabile, ci și atunci când deponenții încep să creadă că ar putea deveni astfel. Recesiunile încep adesea în momentul în care firmele își reduc investițiile și angajările de teamă că economia se va deteriora. În toate aceste situații apare un mecanism binecunoscut: anticipațiile modifică comportamentele, iar acestea pot contribui la apariția exact a rezultatului de care oamenii se tem.
Ramuz surprindea o versiune literară a acestui mecanism cu decenii înainte ca economia modernă să vorbească despre anticipații, coordonare strategică sau efecte de propagare. În sat nu au ajuns încă soldații, însă incertitudinea este deja prezentă în fiecare decizie și aproape în fiecare conversație. Există tendința de a considera frica un sentiment privat.
În realitate, ea produce consecințe colective. Un negustor își reduce comenzile. Un fermier își păstrează recolta.
O familie începe să economisească. Un investitor își retrage capitalul. Nimeni nu știe dacă războiul va veni și nici când ar putea veni.
Totuși, oamenii încep treptat să se comporte că și cum această posibilitate ar deveni tot mai probabilă. John Maynard Keynes avea să vorbească mai târziu despre „animal spirits”, acele impulsuri psihologice care împing investițiile înainte sau le opresc. Nassim Nicholas Taleb avea să descrie fragilitatea sistemelor complexe.
Robert Shiller avea să arate cât de puternice sunt narațiunile economice. Ramuz nu folosește niciunul dintre acești termeni. El descrie pur și simplu oameni care nu mai dorm la fel de liniștiți.
Privind retrospectiv, avem impresia că marile rupturi istorice au fost inevitabile. Primul Război Mondial. Marea Criză Economică.
Pandemia. Invadarea Ucrainei. În realitate, fiecare dintre aceste evenimente a avut o fază invizibilă.
Cu luni înainte de prăbușirea Lehman Brothers, băncile începuseră deja să nu mai aibă încredere unele în altele. Cu săptămâni înainte de lockdown-uri, oamenii goleau rafturile magazinelor. Cu luni înainte ca primele tancuri să treacă granița Ucrainei, companiile își reevaluau lanțurile de aprovizionare.