♦ După ce agenţia de evalure financiară Fitch a menţinut ratingul suveran al României la categoria „investiţi“, economiştii de la Bucureşti s-au grăbit să spune, uşuraţi: „Ne-a trecut glonţul pe la ureche! “ ♦ Problema nu trebuie pusă aşa: de presupus este că glonţul, odată trecut, s-a pierdut ♦ În cazul României, ratingul suveran va genera o permanentă stare de anxietate până ce economia îşi va reveni destul de puternic iar deficitele vor coborî la niveluri rezonabile ♦ Iar astfel de ţinte nu sunt la îndemână.
România este evaluată de Fitch (ca şi de alte agenţii de evaluare), de două ori pe an. Dar pot apărea oricând actualizări şi, în situaţii grave, ratingul poate fi modificat în afara celor două evaluări standard. După Fitch, urmează evaluarea Moody’s, la 11 septembrie, şi cea S&P, la 2 octombrie.
Criza politică de la Bucureşti pare să fi fost „absorbită“ de Fitch şi unul din bunele argumente ale Bucureştiului a fost deficitul bugetar de doar 2% din PIB, la şase luni, faţă de ţinta asumată de 6,2% din PIB, pe întreg anul. Dar, anul viitor, deficitul trebuie să coboare la sub 6% din PIB, în vreme ce, obosită de austeritate şi sătulă de inflaţie, lumea bugetarilor refuză orice constrângere în plus. Raportul Fitch, publicat la finele săptămânii trecute, anticipează un deficit bugetar pe acest an de 5,9% din PIB, faţă de ţinta de 6,2% din PIB din legea bugetului pe acest an.
Dar, spune agenţia: deficitul bugetar rămâne o vulnerabilitate majoră şi este unul din cele mai mari din categoria de rating BBB (BBB-, în cazul României). Deficitul scade mai repede decât se anticipa, dar nu acest lucru se întâmplă cu datoria publică care creşte. În plus, creşterea economică este, cel puţin în acest an, aproape de zero.
PIB-ul nominal creşte pentru că, în prima parte a anului, inflaţia a fost cu două cifre, iar inflaţia medie anuală este anticipată să fie undeva la 8%. Dar creşterea reală a PIB este, şi în evaluarea guvernului de la Bucureşti şi în cea a Comisiei Europene, de 0,1%, deci nimic. Inflaţia mare face ca PIB-ul nominal să fie mai mare, veniturile bugetare mai mari.
În realitate, economia lâncezeşte. Aşadar: deficitul bugetar mare, datoria publică în creştere şi inflaţia mare sunt vulnerabilităţile ale economiei. Şi acestea nu trec odată cu evaluările Fitch, Moody’s sau S&P.
Randamentele României la titlurile de stat au fost ieri la fel de mari ca înainte de raportul Fitch. Până şi Serbia se împrumută la dobânzi mai bune decât România (care plăteşte cel mai mare preţ din UE la împrumuturi). Iar Fitch vorbeşte de aplicarea unor noi măsuri de consolidare fiscală şi spune că un eşec în această privinţă ar putea avea drept rezultat scăderea ratingului suveran.
Fireşte că agenţile de rating vor aştepta să vadă proiectul de buget pentru anul viitor. Acesta va arăta cum va încerca România să reducă şi mai mult deficitul bugetar care, anul viitor, ar trebui să ajungă la 5,7% din PIB, deci un minus de 0,5% din PIB faţă de deficitul programat în acest an. Dar cum, când legea salarizării, în dezbatere, înseamnă, doar ea, un plus de cheltuieli de 0,6% din PIB?
Parlamentul ar trebui să tranşeze, în această săptămână (parlamentarii sunt în sesiune extraordinară) legea salarizării unitare. Legea, în ultima ei variantă, ar urma să crească anvelopa salarială cu 12 mld. lei.
Ca România să nu piardă 770 mil. euro din PNRR, trebuie să adopte legea până la 31 august (ea este jalon în PNRR). Legea este menită să pună salarizarea în sistemul public pe baze echitabile.
Dar nimeni nu a cerut guvernului ca acest lucru să se facă prin majorarea anvelopei salariale. Pentru că guvernul nu a ştiut cum, a decis să majoreze salariile, acolo unde părea că acestea sunt mici şi, cum spune premierul Bolojan, „nimeni nu pierde la salarii“, ceea ce înseamnă, în ultima variantă, un efort bugetar de 12 mld. lei (0,6% din PIB).
Bani pe care guvernul nu-i are.