România nu duce lipsă de instituţii cu atribuţii în promovarea economică externă. Avem diplomaţie, agenţii, ministere, camere de comerţ, patronate, companii, organizaţii de business şi comunităţi româneşti în străinătate.
Avem participări la târguri, vizite oficiale, forumuri, delegaţii şi conferinţe. Ceea ce avem mult mai puţin este capacitatea de a le pune pe toate în aceeaşi direcţie. În competiţia economică globală de azi nu mai e suficient să produci bine.
Trebuie să fii cunoscut, conectat, accesibil, credibil şi prezent acolo unde se iau deciziile. O companie bună, dar necunoscută în piaţa potrivită, are o valoare comercială mai mică decât ar putea avea. La fel funcţionează şi o ţară.
De aceea România are nevoie de mai mult decât diplomaţie economică, promovarea exporturilor sau un exerciţiu clasic de branding de ţară: are nevoie de un StratCom comun al Prosperităţii, StratCom fiind prescurtarea consacrată pentru comunicare strategică, termen preluat din vocabularul NATO şi aplicat aici diplomaţiei economice: capacitatea statului şi a mediului privat de a defini împreună ce vrem să reprezentăm economic, în ce pieţe vrem să câştigăm, ce sectoare promovăm, ce investiţii atragem, ce companii internaţionalizăm şi ce naraţiune trebuie construită pentru ca toate acestea să devină mai uşor de realizat. În această formulă, Romania Inc. şi diplomaţia română îşi pasează leadership-ul, fără să se substituie una alteia.
Conduce, după caz, ambasadorul, ministrul, CEO-ul sau antreprenorul. Dar România trebuie să joace mereu aceeaşi partidă. Avem o problemă de export.
Dar avem şi o problemă de organizare a ambiţiei În 2025, România a exportat bunuri de 96,6 miliarde de euro şi a importat de 129,35 miliarde, cu un deficit comercial de 32,74 miliarde de euro. Este adevărat că exporturile au crescut mai repede decât importurile, cu 4,2% faţă de 2,6%, iar deficitul s-a redus uşor, cu circa 673 de milioane de euro. Dar dimensiunea decalajului rămâne o problemă structurală.
Mai mult, 71,3% dintre exporturile de bunuri au mers către restul Uniunii Europene, iar 72,1% dintre importuri au provenit tot din interiorul ei, în timp ce aproape jumătate din exporturi, 46,6%, sunt concentrate în maşini şi echipamente de transport. Integrarea europeană este unul dintre marile succese economice ale României, dar aceeaşi concentrare arată cât de importantă a devenit diversificarea inteligentă către pieţe globale. Nu trebuie să abandonăm Europa, dimpotrivă, trebuie să folosim Europa drept platformă de lansare către lume.
Diagnosticul Comisiei Europene confirmă aceeaşi concluzie. În Raportul de ţară din iunie 2026, Comisia Europeană observă că firmele româneşti încă nu valorifică pe deplin oportunităţile Pieţei Unice, că multe IMM-uri rămân concentrate predominant pe piaţa internă şi că economia are nevoie să urce spre activităţi cu valoare adăugată mai mare. Iar la capitolul inovare, România se află an de an pe ultimul loc din Uniune în European Innovation Scoreboard, în categoria „Emerging Innovators”, sub 70% din media europeană, cu cheltuieli de cercetare-dezvoltare de circa 0,5% din PIB, faţă de o medie UE de peste 2,2%.
Aceste cifre spun ceva mai profund: România are, pe lângă problema de export, o problemă de scalare şi una de internaţionalizare. Chiar instituţia responsabilă recunoaşte problema în aceşti termeni. La lansarea noilor instrumente de internaţionalizare din iunie 2026, preşedintele ARICE, Daniel Constantin, spunea că deficitul comercial „ar trebui să constituie un proiect de ţară”, pentru că în fiecare an peste 30 de miliarde de euro pleacă din România prin acest dezechilibru, iar internaţionalizarea companiilor româneşti este răspunsul concret.
Exact această conversaţie trebuie ridicată de la nivel administrativ la nivel de strategie naţională. Diplomaţia economică tradiţională gândeşte în vizite, contacte, promovare, evenimente şi oportunităţi.