Studiul a analizat peste 61. 000 de americani de vârstă activă, folosind date corelate din Current Population Survey din SUA, potrivit EuroNews .
Cercetarea arată că variațiile mari ale numărului de ore lucrate sunt asociate cu o probabilitate mai mare de deteriorare a stării de sănătate în cazul bărbaților care rămân angajați. În cazul femeilor, costul asupra sănătății este mai probabil să se manifeste prin reducerea programului de lucru, absențe sau părăsirea locului de muncă din motive de sănătate. Studiul a inclus și date despre angajații care și-au redus numărul de ore de muncă, și-au întrerupt activitatea sau au renunțat la locul de muncă din cauza problemelor de sănătate, un grup exclus adesea din cercetările anterioare.
Cercetătorii au analizat starea de sănătate autoevaluată de participanți și numărul de ore lucrate de la o lună la alta. Angajații cu un program stabil aveau variații relativ mici ale numărului de ore, în timp ce cei ale căror ore se modificau semnificativ erau considerați ca având o programare foarte volatilă. Un exemplu este cel al unui angajat al cărui program a crescut de la 20 de ore într-o lună la 60 în următoarea, a rămas la 60 de ore încă o lună, apoi a revenit la 20.
Diferențe între bărbați și femei În cazul bărbaților, un asemenea nivel de variație a fost asociat cu o probabilitate estimată de deteriorare a sănătății de 38%, comparativ cu 28% pentru un angajat care avea un program stabil de 40 de ore pe săptămână. În același timp, probabilitatea menținerii unei stări stabile de sănătate a scăzut constant, de la aproximativ 46% la 38%, în timp ce probabilitatea estimată de îmbunătățire a sănătății s-a modificat foarte puțin. În cazul femeilor, tiparul a fost diferit Printre femeile care au rămas angajate, cercetătorii nu au găsit o legătură clară din punct de vedere statistic între variațiile programului și agravarea stării de sănătate autoevaluate.
Însă atunci când analiza a inclus angajatele care și-au redus, suspendat sau părăsit locul de muncă din cauza problemelor de sănătate, a apărut o relație diferită. Probabilitatea estimată ca problemele de sănătate să limiteze activitatea profesională a crescut de la aproximativ 2,5% la aproape 8%, pe măsură ce variațiile numărului de ore lucrate au crescut de la cele mai scăzute la cele mai ridicate niveluri observate. Această diferență este importantă deoarece studiile care se concentrează exclusiv asupra persoanelor care rămân angajate pot omite lucrătorii a căror stare de sănătate s-a deteriorat atât de mult încât le-a afectat activitatea profesională.
Fenomenul este cunoscut drept „efectul supraviețuitorului sănătos”. Angajații care se îmbolnăvesc prea grav pentru a continua să lucreze pot părăși piața muncii, astfel că în urma lor rămâne un grup mai sănătos, ceea ce poate face ca riscurile asociate locului de muncă să pară mai mici decât sunt în realitate.