În orice ţară puternică, marile companii, marile grupuri industriale, marile bănci, marile grupuri financiare sunt apărate, sunt protejate, sunt subvenţionate pentru că reprezintă puterea economică şi de business a unei ţări, sunt coloana vertebrală, sunt cei mai mari angajatori, sunt cei mai mari plătitori de taxe şi impozite şi au capacitatea de a influenţa evoluţia economiei. Americanii îşi apără cel mai bine companiile şi băncile, iar acest lucru se vede acum, când Donald Trump a declanşat adevărate războaie comerciale şi politice, sau în crize, când cei mai mari sunt protejaţi şi chiar salvaţi dacă este nevoie.
Numai în România marile companii, băncile, marile grupuri, în special cele străine, sunt văzute ca duşmanii ţării, duşmanii poporului, cei care se îmbogăţesc pe seama celorlalţi. Iar această retorică este îmbrăţişată şi susţinută chiar de la nivel politic fie prin acţiune, declaraţii etc. , fie prin inacţiune.
La un moment dat, retorica unui lider PSD (nici de cei de la PNL nu-mi este ruşine) era că: câinele nu pleacă de la măcelărie. Nu ştiu dacă investitorii pleacă, dar sigur nu mai vin, sigur nu mai cresc businessul din România. Vineri, la Paris, Mihai Bordeanu, primul director general român de la Automobile Dacia, a precizat : „În acest moment nu suntem trataţi ca un investitor – grupul Renault – care a pus pe masă 4 miliarde de euro în România.
Local, nu există o strategie concretă pentru scăderea preţului energiei. În acest moment nu mai vorbim de noi modele auto pe care să le producem la Mioveni, ci de faptul că nu mai putem spune că viitorul Duster va fi produs tot în România“. Dacă Automobile Dacia nu mai primeşte comenzi de la Renault sau din piaţă, producţia scade şi la un moment dat s-ar putea ca fabrica din România să se închidă.
Automobile Dacia, unde s-a lansat Loganul acum 20 de ani, maşina care a salvat grupul Renault, nu poate rezista la nesfârşit în condiţiile economice ostile din România şi din lume. Mihai Bordeanu spune că 1. 700 de angajaţi au plecat de la Mioveni de la jumătatea anului trecut, producţia scade cu două cifre în 2026, iar uzina plăteşte 180 de euro/MW pentru energie, faţă de 70-80 de euro în Spania.
Businessul Automobile Dacia nu poate fi înlocuit de către altcineva, nici statul nu poate să-l preia şi să-l facă să meargă. Asta dacă Renault nu-l vinde altcuiva. Să nu uităm că americanii de la Ford au vândut uzina de la Craiova unui grup din Turcia.
Dacă cei care au puterea politică pe mână (pentru că Guvern plin nu avem) s-ar uita la ce se întâmplă în Germania cu Volkswagen , ar trebui să facă mult mai mult decât să aştepte lunar să încaseze taxele şi impozitele de la Dacia. Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni ar trebui să aibă birouri dedicate marilor companii, marilor grupuri, marilor bănci, cu care să facă o politică economică măcar pentru a ţine investitorii în România, pentru că de alţii noi nu prea se pune acum problema. În timp ce preşedintele Nicuşor Dan se joacă de-a politica, aşteptând ca partidele şi liderii partidelor denumite pro-occidentale să se înţeleagă pe jucării, economia şi companiile private încearcă să stea la suprafaţă şi să reziste creşterii fiscalităţii, inflaţiei mari, scăderii puterii de cumpărare, preţurilor mari la energie, ostilităţii politice şi sociale la adresa celor care fac business, angajează, plătesc taxe şi impozite.
România este de aproape patru luni fără premier şi fără guvern plin, aşteptând ca preşedinte Nicuşor Dan să găsească o soluţie salvatoare. Într-o companie privată, odată ce a plecat un CEO, imediat vine altcineva pentru ca businessul să meargă înainte şi să nu se prăbuşească. La noi politica a ajuns din păcate un teren de joacă, iar acest lucru se vede în economie şi în business.
Economia nu mai creează atât de uşor locuri de muncă, chiar aproape de loc: eJobs, cel mai mare portal de recrutare online, spune că înregistrează cel mai ridicat nivel de CV-uri depuse pentru un job din ultimii 10 ani.