Un simplu scan al fundului de ochi, genul de investigație pe care mulți pacienți o fac deja la oftalmolog, ar putea spune ceva despre ritmul în care îmbătrânește organismul. Cercetători de la Universitatea Națională din Seul au construit un model care estimează vârsta pe baza imaginilor retinei. Studiul lor, publicat în revista GeroScience, reia o întrebare importantă pentru medicina preventivă: cum afli, ieftin și fără proceduri invazive, dacă un om e „mai bătrân” sau „mai tânăr” decât arată buletinul?
Metoda se bazează pe conceptul de RAG (retinal age gap), adică diferența dintre vârsta pe care algoritmul o „citește” în retină și vârsta reală a persoanei. Ochiul nu a fost ales la întâmplare. Retina este strâns legată de sistemul vascular și de creier, iar schimbările vizibile acolo pot semnala probleme din restul corpului. Autorii pornesc de la o observație pe care o cunoaște orice medic: oameni născuți în același an pot îmbătrâni foarte diferit, în funcție de gene, de mediu și de stilul de viață. De aici vine nevoia unor biomarkeri preciși și ușor de obținut, care să ajute la depistarea riscurilor din timp.
Față de cercetările anterioare, echipa coreeană a lucrat cu date mai variate. Setul a inclus atât ochi sănătoși, cât și pacienți cu boli ale retinei sau ale nervului optic. Modelul a fost antrenat pe 29.530 de scanări de la 7.535 de participanți și apoi testat pe alte 14.832 de imagini, provenite de la 7.416 persoane. Vârsta cronologică a fost estimată cu o eroare medie de aproximativ 2,5–2,7 ani, un rezultat pe care autorii îl consideră competitiv cu modelele RAG de până acum.
Precizia nu era însă miza principală. Cercetătorii voiau să vadă cum se leagă „decalajul” retinian de diverși factori de sănătate și de stil de viață, iar aici ei înșiși recomandă prudență. O asociere nu înseamnă că o anumită boală grăbește îmbătrânirea retinei. Exemplul dat de autori este cataracta: scorurile mai mari observate la acești pacienți s-ar putea explica, cel puțin în parte, prin calitatea mai slabă a imaginilor, nu neapărat printr-o retină care îmbătrânește mai repede. Cu alte cuvinte, algoritmul poate confunda o poză neclară cu un organ uzat.
Cea mai importantă limită a studiului este că metoda nu a fost comparată direct cu alte instrumente consacrate de măsurare a vârstei biologice. Faptul că scorurile RAG mai mari apar împreună cu anumite afecțiuni și factori de risc nu dovedește că testul măsoară corect vârsta biologică a unui om. Deocamdată, RAG rămâne un indicator promițător al legăturii dintre retină, stilul de viață și sănătatea oculară și generală, nu un test pe care să-l ceri la cabinet. Autorii insistă pe baze de date cât mai diverse, cu persoane sănătoase și bolnave deopotrivă, și propun ca sexul participanților să fie luat în calcul la estimarea vârstei, printr-o abordare de tip „învățare multi-sarcină” (multi-task learning). Dacă validările viitoare vor confirma rezultatele, o tehnologie deja prezentă în clinicile oftalmologice ar putea deveni un instrument de screening general. Până atunci, drumul de la laborator la practica medicală rămâne lung.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original