Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/Restricția a fost introdusă în 1951 Este placat cu aur de 24 de carate, cântărește aproape patru kilograme și costă aproximativ 400 de dolari pentru a fi produs. Cu toate acestea, un Oscar modern nu poate fi scos liber la licitație.
Câștigătorii și moștenitorii lor sunt obligați să ofere mai întâi statueta Academiei, pentru prețul simbolic de un dolar. Trofeele acordate înaintea introducerii acestei reguli au ajuns însă să fie vândute cu sume uriașe. Un Oscar poate schimba peste noapte cariera unui actor, regizor sau scenarist.
Aduce prestigiu, oferte noi și, uneori, contracte mult mai profitabile. Statueta propriu-zisă are însă o situație juridică neobișnuită: laureatul o poate păstra și transmite moștenitorilor, dar nu o poate transforma într-un obiect de colecție. Dacă un câștigător dorește să renunțe la trofeu, trebuie să îl ofere mai întâi Academiei Americane de Film pentru un dolar.
Aceeași obligație le revine moștenitorilor. Academia încearcă astfel să păstreze statuetele în afara circuitului comercial și să împiedice transformarea celui mai important premiu din cinematografia americană într-un trofeu pe care îl poate cumpăra oricine oferă suficienți bani. Regulamentul Academiei precizează că laureații nu pot vinde sau înstrăina statueta fără să îi ofere mai întâi instituției posibilitatea de a o cumpăra cu un dolar.
Regula se aplică și celor care primesc trofeul prin moștenire sau donație. În practică, Oscarurile moderne nu au o valoare de revânzare liberă, chiar dacă valoarea lor simbolică este enormă. Academia păstrează inclusiv drepturile asupra imaginii și mărcii statuetei.
Câștigătorul primește trofeul, dar trebuie să accepte condițiile impuse de organizație. Restricția a fost introdusă în 1951. Din acest motiv, statuetele mai vechi pot avea o situație diferită și pot ajunge legal la licitație, dacă foștii proprietari nu au semnat un acord similar.
Diferența dintre statuetele acordate înainte și după introducerea regulii a creat o piață restrânsă, dar spectaculoasă. În 1999, Michael Jackson a plătit 1,54 milioane de dolari pentru Oscarul primit de producătorul David O. Selznick pentru filmul „Pe aripile vântului”.
Regizorul Steven Spielberg a cumpărat statuete care le aparținuseră actorilor Clark Gable și Bette Davis, după care le-a oferit Academiei. Cineastul a explicat că nu dorea ca un simbol al recunoașterii profesionale să fie confundat cu o simplă comoară comercială. Oscarul primit de Orson Welles pentru scenariul filmului „Citizen Kane” a fost vândut după ce moștenitorii săi au câștigat în instanță dreptul de a-l scoate la licitație.
În cazul său, Academia nu a putut demonstra că fusese semnat acordul care limita revânzarea. Prin urmare, un Oscar poate valora fie un dolar, fie peste un milion, în funcție de anul în care a fost acordat și de documentele semnate de câștigător. Producerea unei statuete costă aproximativ 400 de dolari, potrivit Associated Press.
Valoarea materialelor este însă numai o mică parte din ceea ce reprezintă premiul. Statueta este realizată din bronz masiv și placată cu aur de 24 de carate. Are o înălțime de aproximativ 34 de centimetri și cântărește aproape 3,9 kilograme.
Figura reprezintă un cavaler care ține o sabie și stă pe o rolă de film. Cele cinci spițe ale rolei simbolizează ramurile inițiale ale Academiei: actorii, regizorii, producătorii, tehnicienii și scenariștii. Designul îi aparține lui Cedric Gibbons, director artistic al studioului Metro-Goldwyn-Mayer, iar prima sculptură a fost realizată de artistul George Stanley.
În prezent, statuetele sunt produse de turnătoria Polich Tallix. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, lipsa metalelor a determinat Academia să ofere, timp de trei ani, statuete din ipsos vopsit. După război, laureații le-au putut schimba cu versiuni metalice placate cu aur.
Deși fabricarea statuetei nu este extrem de costisitoare, obținerea ei poate presupune investiții enorme.