July 23, 2024: This image shows: This image features the Cassiopeia A supernova, an expanding ball of matter and energy ejected from an exploding star. Here, rings of neon blue and brilliant white emit veins of polished gold. The rings and their arching veins encircle a place of relative calm at the center of the supernova remnant. This hole at the center of the circle, and the three-dimensionality conveyed by the rings and their arching veins, give this image of Cassiopeia A the look of a giant, crackling, electric blue donut. X-rays detected by Chandra show debris from the destroyed star and the blast wave from the explosion...To celebrate the 25th anniversary of its launch, NASA’s Chandra X-ray Observatory is releasing 25 never-before-seen views of some of the most spectacular cosmic objects..These images, which all include data from Chandra, demonstrate how X-ray astronomy explores all corners of the universe. By combining X-rays from Chandra with other space-based observatories and telescopes on the ground, as many of these images do, astronomers can tackle the biggest questions and investigate long-standing mysteries across the cosmos..On 23 July 1999, the space shuttle Columbia launched into orbit carrying Chandra, which was then the heaviest payload ever carried by the shuttle. With Commander Eileen Collins at the helm, the astronauts aboard Columbia successfully deployed Chandra into its highly elliptical orbit that takes it nearly one-third of the distance to the Moon..“For a quarter century, Chandra has made discovery after amazing discovery,” said Pat Slane, director of the Chandra X-ray Center located at the Smithsonian Astrophysical Observatory in Cambridge, Massachusetts. “Astronomers have used Chandra to investigate mysteries that we didn’t even know about when we were building the telescope — including exoplanets and dark energy.”.X-rays ar (Credit Image: © Chandra X-Ray Observatory Center/Cover Images v

Descoperirea, realizată cu ajutorul datelor colectate timp de peste 16 ani de telescopul spațial Fermi al NASA, oferă noi informații despre evoluția stelelor masive și a fost publicată în revista Nature Communications și preluată de Reuters . Două explozii stelare într-un singur sistem Majoritatea stelelor foarte masive nu se formează izolat, ci în sisteme binare, în care două stele orbitează una în jurul celeilalte sub influența gravitației.

Cercetătorii au anunțat că au identificat pentru prima dată urmele unui astfel de sistem în care ambele stele și-au încheiat existența prin explozii de tip supernovă, fiecare lăsând în urmă o nebuloasă, un nor de gaz fierbinte și particule rezultate în urma exploziei. Una dintre aceste nebuloase este celebra Nebuloasă Meduză (Jellyfish Nebula), cunoscută oficial sub denumirea IC 443, iar cea de-a doua, identificată recent, poartă denumirea G189. 6+3.

3. Date obținute după 16 ani de observații Descoperirea s-a bazat pe observațiile realizate de telescopul spațial Fermi Gamma-ray al NASA pe parcursul a peste 16 ani. Potrivit cercetătorilor, Nebuloasa Meduză s-a format în urma exploziei unei stele cu o masă de aproximativ 15-25 de ori mai mare decât cea a Soarelui, în timp ce cea de-a doua nebuloasă provine din explozia companionului său, o stea care ar fi avut cel puțin de 20 de ori masa Soarelui.

Cele două rămășițe stelare sunt situate la aproximativ 6. 000 de ani-lumină de Pământ, în constelația Gemenii. Exploziile au avut loc la zeci de mii de ani distanță Autorii studiului estimează că între cele două explozii au trecut între 20.

000 și 110. 000 de ani. Prima supernovă ar fi distrus sistemul binar, iar steaua supraviețuitoare și-a continuat deplasarea prin spațiu până când și-a încheiat, la rândul ei, existența printr-o nouă explozie.

Înainte de acest moment, cele două stele se aflau foarte aproape una de cealaltă, iar cercetătorii cred că este posibil să fi existat un transfer de materie între ele, fenomen frecvent întâlnit în sistemele binare. Descoperirea poate schimba înțelegerea evoluției stelelor masive Coordonatorul studiului, Miltiadis Michailidis, cercetător postdoctoral la Universitatea Stanford, a declarat că sistemul oferă o oportunitate rară de a reconstrui întreaga evoluție a unui sistem binar format din stele masive, de la formare până la exploziile succesive și rămășițele acestora. Până acum, astfel de procese erau studiate aproape exclusiv prin modele teoretice și simulări numerice, fără dovezi observaționale directe ale unui sistem în care ambele stele au explodat și au lăsat în urmă rămășițe detectabile.

Rezultatele ar putea contribui la o mai bună înțelegere a modului în care interacțiunea dintre stelele masive influențează evoluția și sfârșitul ciclului lor de viață.

By Redacția Ziaro

Echipa editorială Ziaro.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *