Cu alte cuvinte, datele OCDE sugerează că în România contează foarte mult atât familia în care se naște un copil, cât și școala în care acesta ajunge să învețe. Raportul PISA 2025 arată că statutul economic, social și cultural al elevului explică 21,7% din variația rezultatelor la Științe în România, aproape dublu față de media OCDE, de 11,6%.
România se află astfel în grupul foarte restrâns al sistemelor în care mediul socio-economic este unul dintre cei mai puternici predictori ai performanței școlare. În tabelul OCDE, doar Zambia are o valoare mai mare, iar Luxemburgul se situează la același nivel cu România. OCDE precizează separat că România se numără printre țările și economiile în care statutul socio-economic explică cel puțin 20% din diferențele de performanță, în condițiile în care media organizației este de aproximativ 12%.
122 de puncte între elevii avantajați și cei dezavantajați Diferența devine și mai vizibilă atunci când sunt comparate rezultatele elevilor din cele două extreme sociale. Elevii români aflați în sfertul cel mai avantajat din punct de vedere socio-economic obțin la Științe rezultate cu 122 de puncte mai mari decât cei aflați în sfertul cel mai dezavantajat. Media OCDE pentru acest decalaj este de 85 de puncte.
Doar câteva sisteme înregistrează diferențe mai mari, iar OCDE include România între cele opt țări și economii în care decalajul dintre elevii avantajați și cei dezavantajați depășește 100 de puncte. Dimensiunea diferenței poate fi pusă și într-un alt context. OCDE estimează că aproximativ 20 de puncte PISA corespund, cu toate precauțiile metodologice necesare, ritmului mediu de învățare dintr-un an de școală.
Asta nu înseamnă că diferența de 122 de puncte poate fi transformată mecanic în „ani de școală”, însă arată dimensiunea uriașă a decalajului dintre cele două categorii de elevi. România, între sistemele în care școala la care ajunge copilul contează cel mai mult Raportul identifică o a doua problemă majoră: diferențele foarte mari dintre școli. În media OCDE, aproximativ 31% din variația performanței la Științe apare între școli, iar 69% în interiorul acelorași școli.
România se află însă la extrema opusă. Este una dintre numai zece țări și economii în care diferențele dintre școli reprezintă cel puțin jumătate din variația totală a performanței. Cele zece sisteme menționate explicit de OCDE sunt Zambia, Țările de Jos, Kenya, Bulgaria, Turcia, Rwanda, Ungaria, Slovacia, Germania și România.
OCDE explică faptul că un asemenea rezultat indică un sistem „mai segmentat academic”, în care elevii cu rezultate bune și cei cu rezultate slabe tind să fie concentrați în școli diferite. Practic, performanțele elevilor români diferă puternic în funcție de unitatea de învățământ pe care o frecventează. Familia și școala amplifică împreună diferențele Cele două rezultate trebuie privite împreună.
România are una dintre cele mai puternice legături dintre statutul socio-economic al familiei și rezultatele școlare. Pe de altă parte, are și una dintre cele mai mari diferențe de performanță între școli. Acest lucru sugerează existența unui mecanism de acumulare a dezavantajelor: elevii proveniți din medii mai vulnerabile pot ajunge mai frecvent în școli cu rezultate mai slabe, iar diferențele dintre unitățile de învățământ amplifică decalajele deja existente.
OCDE avertizează că, atunci când o proporție mare a variației performanței se află între școli, politicile publice trebuie să analizeze nu doar diferențele dintre elevi, ci și diferențele dintre instituțiile în care aceștia învață. Puțini elevi dezavantajați reușesc să depășească handicapul social Doar 7% dintre elevii români dezavantajați socio-economic sunt considerați „rezilienți academic” la Științe, adică reușesc să ajungă în sfertul superior al performanței din propria țară, în ciuda mediului social din care provin. Media OCDE este de 11,9%.
România este inclusă de OCDE între țările în care mai puțin de 10% dintre elevii dezavantajați reușesc această performanță. Situația este și mai severă dacă este analizat riscul de rezultate foarte slabe: OCDE arată că, în România, diferența dintre ponderea elevilor dezavantajați și cea a elevilor avantajați care nu ating nivelul minim la Științe depășește 50 de puncte procentuale. România trece de pragul de 50% la „analfabetism funcțional” în Matematică Rezultatele PISA 2025 aduc un nou semnal de alarmă pentru sistemul de educație din România.
52% dintre elevii români de 15 ani nu ating nivelul minim de competență la Matematică, iar la Citire procentul ajunge la 48%. La Științe, 46% dintre elevi sunt sub nivelul de bază. România se situează sub media OCDE în toate cele trei domenii evaluate, potrivit rezultatelor publicate marți, 8 septembrie, de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.
Pentru prima dată, România depășește pragul de 50% în ceea ce privește elevii care nu ating nivelul 2 la Matematică, considerat de OCDE nivelul minim de competență pentru această disciplină. Doar 48% dintre elevii români au atins cel puțin nivelul 2 la Matematică, față de o medie de 65% în statele OCDE. În consecință, 52% se situează sub acest prag.