Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată În 1720, germanii reprezentau 70% din populația orașului – care nu s-a mai numit Buda, ci Ofen Preocupat de etnologie religioasă, dar și de istorie, filologul Gheorghiță Ciocioi a realizat o remarcabilă incursiune în trecutul orașului dunărean Buda (transformat de unguri în capitală). Să facem loc lecției: „Că, după invazia mongolă din 1241, Buda a dispărut pentru o scurtă vreme din istorie este lucru știut.
Ce e mai puțin cunoscut este că, aproape trei veacuri după aceea, ea n-a prea mai fost deloc maghiară, iar regii unguri au petrecut decenii la rând prin alte părți. Mai ales la Visegrád, unde și-au stabilit reședința (aici era capitala Ungariei când Carol Robert de Anjou a plecat, în 1330, către Valahia, fiind înfrânt de Basarab I la Posada). Către 1250, la Buda vor fi aduși pricepuți coloniști germani pentru a reface cetatea și a o readuce la viață, mai cu seamă din punct de vedere economic.
Aceștia vor deveni rapid majoritari, socotind orașul ca fiind al lor, german. Vor deține, astfel, monopolul economic și politic în Buda, controlând consiliul local, breslele meșteșugărești și comerțul. Abia după două secole, în 1439, se va ajunge ca în consiliul orașului să fie șase jurați germani și șase maghiari, funcția de primar alternând în fiecare an între un german și un maghiar.
Iar aceasta, la intervenția regelui, germanii fiind în continuare majoritari în orașul de pe Dunăre. ” Mai departe: „Târziu, în 1495, în timpul domniei lui Matia Corvin, curtea regală fiind de acum aici, ungurii vor prinde aripi, aproape ajungându-i din urmă pe germani. Aveau, de acum, ca centru spiritual, biserica Sfânta Maria Magdalena («biserica ungurească»), germanii rămânând cu marea lor ctitorie – biserica Mátyás, principala catedrală a orașului, cu slujbe în latină și germană.
Matia Corvin îi va adăuga un turn, venind la slujbele catedralei; de aici și numele purtat de această biserică germană astăzi. Pentru doar câteva decenii, abia dacă se poate spune că orașul întemeiat de germani ar putea fi numit, cu îngăduință, germano-maghiar. A urmat apoi prăpădul.
” Prăpădul? „Buda a devenit turcească. Biserica Mátyás, cea mai importantă din oraș, va fi prefăcută de otomani, în anul 1541, în marea moschee a orașului – Büyük Cami (a se citi Geami).
Altarele și decorațiunile catolice au fost distruse, iar pereții au fost acoperiți cu tencuială albă. În biserica Sfânta Maria Magdalena, sultanul Suleiman Magnificul a permis să se slujească, aceasta rămânând singura biserică creștină din oraș, folosită în comun de catolici și protestanți. Va fi confiscată însă după o vreme și transformată, de asemenea, în moschee.
Bisericile mai mici și capelele din piatră ale Budei, abandonate de germani și unguri, vor fi demolate pentru folosirea blocurilor de piatră la fortificarea zidurilor de apărare ale cetății sau la construcția de băi turcești și medrese. În curând, catolicii și protestanții vor dispărea din Buda. Cei 3-4% maghiari, rămași la periferie, se puteau ruga doar în casele lor.
La poalele cetății, într-o zonă inundabilă, numită Taban, doar câteva mii de sârbi, sosiți din Balcani și loiali turcilor, vor putea să înalțe 4-5 locașuri ortodoxe de cult, joase, din lemn și chirpici. Buda va deveni, astfel, pentru 145 de ani, un înfloritor oraș musulman, cu zeci de moschei, din ale căror minarete, oglindite în apele Dunării, se proclama mereu «legea turcească». ” Apoi?
„După Bătălia de la Mohács (1526), Pozsony (Bratislava de astăzi) a devenit capitală și centru spiritual al Ungariei vreme de trei secole, oraș al încoronării regilor maghiari, sediu al Dietei până la 1848 (ba după ce revoluția este înfrântă, Buda a mai avut de adăstat, abia către 1867 capitala «trăgându-se» aici cu adevărat). Până la mijlocul secolului al XVII-lea, după Mohács, numita Buda a fost un oraș musulman (format din turci și slavi islamizați, bașca garnizoana turcească).