Orașul dezvoltă unul dintre cele mai mari sisteme centralizate de răcire din lume, bazat pe apa fluviului Sena, relatează The Guardian . Rețeaua subterană are aproximativ 120 de kilometri de conducte.
Prin acestea circulă apă răcită, care alimentează muzee, spitale, școli, clădiri de birouri și hoteluri. Printre beneficiari se numără Muzeul Luvru, Grand Palais și mai multe zone de afaceri din capitala Franței. Cum funcționează sistemul Spre deosebire de aparatele individuale de aer condiționat, răcirea este produsă centralizat și distribuită către clădirile conectate la rețea.
Apa rece din Sena este pompată printr-o conductă subterană. În paralel circulă apa încălzită provenită din clădiri. Cele două fluxuri sunt separate de un perete metalic.
Un schimbător de căldură transferă energia termică fără ca apa să se amestece. Ulterior, apa răcită este trimisă în clădiri. Apa din Sena revine în fluviu cu o temperatură ușor mai ridicată.
Specialiștii spun că impactul asupra ecosistemului este redus. Monitorizările arată că variațiile de temperatură rămân în limitele impuse de normele de mediu. Investiție de miliarde de euro Proiectul a fost conceput în anii 90 de o filială a grupului energetic Engie.
Scopul a fost reducerea efectului de insulă de căldură urbană și scăderea consumului de energie. Din 2022, compania Fraîcheur de Paris administrează rețeaua. Contractul de concesiune, valabil 20 de ani, are o valoare de 2,4 miliarde de euro.
Autoritățile locale intenționează să tripleze dimensiunea sistemului până în 2042. Rețeaua ar urma să deservească peste 3. 000 de clădiri din toate cartierele Parisului.
Printre acestea se vor afla spitale, școli, creșe și cămine pentru persoane vârstnice. Experți: Sistemul consumă mai puțină energie Specialiștii consideră că rețeaua este mai eficientă decât utilizarea aparatelor individuale de aer condiționat. Acestea evacuează căldura în exterior și contribuie la încălzirea suplimentară a orașului.
În schimb, sistemul centralizat limitează acest efect și reduce consumul total de energie. Experții spun că soluția poate deveni un model pentru orașele afectate de temperaturi extreme. Totuși, implementarea depinde de condițiile locale.
Model greu de copiat Parisul nu este singurul oraș care utilizează răcirea cu apă. Stockholm folosește apa Mării Baltice, iar Toronto valorifică apa Lacului Ontario pentru reducerea consumului de electricitate în perioadele caniculare. Experții avertizează însă că modelul nu poate fi aplicat identic în orice oraș.
Astfel de proiecte necesită investiții foarte mari, o cerere ridicată pentru răcire și o infrastructură urbană adaptată. Geografia reprezintă, de asemenea, un factor important. De exemplu, Tamisa nu oferă condiții la fel de favorabile ca Sena, iar infrastructura subterană a Londrei este deja foarte aglomerată.
Ecologiștii subliniază că fiecare oraș trebuie să își adapteze soluțiile climatice la propriile caracteristici și nevoi.