Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată De ce ajunge doar o treime din laptele românesc la procesare Sectorul laptelui se confruntă cu dificultăți majore în direcționarea producției către procesarea industrială, este una dintre concluziile studiului privind sectorul laptelui și al produselor lactate realizat de Consiliul Concurenței. România produce anual 4,4 milioane de tone de lapte crud, ocupând locul 10 în Uniunea Europeană (UE), însă doar o treime din această cantitate ajunge în circuitul industrial de procesare, ceea ce plasează țara noastră pe locul 17 la colectare.
„Avem resurse importante, dar acestea nu sunt valorificate suficient în circuitul industrial. Avem multe ferme mici, dispersate, cu productivitate redusă și cu o putere limitată de negociere în relația cu procesatorii. De aceea, organizarea fermierilor în cooperative sau alte forme asociative este esențială pentru creșterea puterii de negociere, pentru livrarea unor volume constante și pentru accesul la investiții și tehnologii moderne.
Doar astfel poate crește cantitatea de lapte românesc care ajunge în procesare, putem reduce dependența de importuri și putem dezvolta produse lactate cu valoare adăugată mai mare”, a declarat Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței. România deține circa 5% din efectivele de vaci de lapte ale UE, dar aproximativ 58% din totalul fermelor de lapte, ceea ce indică existența unui număr foarte mare de exploatații mici, cu productivitate redusă. Aproximativ 75% dintre fermele românești dețin mai puțin de 5 capete de vaci de lapte, ceea ce limitează nivelul de mecanizare și automatizare, precum și accesul la tehnologii moderne.
La polul opus se află Germania, Franța sau Olanda, unde fermele sunt mai mari, mai tehnologizate și mai eficiente. Totodată, România înregistrează cel mai scăzut randament de lapte pe cap de animal din Uniunea Europeană: 3. 580 kg lapte/vacă, comparativ cu media europeană de 8.
450 kg lapte/vacă. Acest nivel redus al productivității duce la costuri unitare de producție mai ridicate pentru fermieri. În paralel, numărul de bovine a scăzut cu aproximativ 10% în ultimul deceniu, de la 1,19 milioane de capete în 2014 la circa 1,08 milioane în 2024.
În aceste condiții, în care fermele sunt dispersate, de dimensiuni mici, iar eficiența tehnologică este limitată, puterea lor de negociere cu procesatorii este redusă. Fermele mici depind, de multe ori, de un singur procesator sau centru de colectare, în timp ce fermele mari pot negocia mai bine, deoarece livrează volume constante și mai ușor de integrat în circuitul industrial. Procesatorii de lapte se aprovizionează, în principal, de la fermele românești, însă cantitatea de lapte colectată este insuficientă pentru a acoperi necesarul industriei.
Cantitatea colectată de procesatori a crescut de la circa 1,135 milioane tone în 2020 la 1,235 milioane tone în 2024, dar în 2025 a scăzut la 1,1 milioane tone. În aceste condiții, procesatorii sunt nevoiți să recurgă la importuri de calitate superioară pentru a completa necesarul pentru circuitul industrial și pentru a răspunde cererii diversificate de produse lactate. În 2024, deși procentual importurile de lapte brut au crescut mai mult decât colectarea internă — cu 39,8%, față de 5% — în cantități efective, colectarea de la producătorii locali a fost mai mare cu 55.
549 de tone, comparativ cu majorarea de 44. 623 de tone din importuri. Procesarea este axată pe produse obținute în urma unei procesări minime Sectorul de procesare a lactatelor este axat, în principal, pe produse cu valoare adăugată redusă, obținute în urma unei procesări minime, caracterizate de marje de profit mai mici.
Astfel, laptele de consum, cu 387. 000 de tone, și produsele acidulate (iaurt, sana, chefir, lapte bătut) cu 231. 000 de tone, reprezintă peste 70% din volumul total procesat.