Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Sursa foto: TripAdvisor/La o zi distanță de Roma, dar pe o altă planetă Fără drumuri, fără curent electric și fără semnal la telefon: Palmarola este insula italiană aproape necunoscută turiștilor, la doar câteva ore de Roma. Palmarola nu are oraș, nu are drumuri, nu are curent electric, nu are semnal la telefonul mobil și nici măcar un terminal de feribot.
În majoritatea zilelor, singura modalitate de a ajunge pe insulă este cu o barcă mică, plecată din Ponza, la aproape opt kilometri distanță, prin Marea Tireniană. Insula se află la vest de Roma, suficient de aproape încât poate fi vizitată într-o excursie de o zi, dar suficient de izolată încât traficul, mulțimile și agitația constantă a capitalei italiene par să aparțină unei cu totul alte lumi. În timp ce forumurile, fântânile și piețele Romei atrag milioane de vizitatori anual, Palmarola rămâne aproape complet absentă din itinerariile turistice.
Mulți turiști nici măcar nu au auzit de ea. Mulți romani nu au ajuns niciodată acolo. Ce îi atrage pe cei care fac totuși drumul nu este infrastructura sau confortul, ci tocmai lipsa lor.
Insula se ridică abrupt din apă, în stânci vulcanice, întretăiate de peșteri marine și golfulețe înguste. Există o singură plajă, o rețea de poteci care urcă spre interior și aproape nicio urmă de dezvoltare modernă. Pentru a ajunge acolo de la Roma, e nevoie de un tren până la portul Anzio, un feribot până în Ponza și apoi negocierea unui loc pe barca unui pescar sau a unui proprietar privat, pentru drumul dus-întors.
Fără locuitori permanenți, Palmarola este o destinație modelată mai degrabă de vreme, de geologie și de anotimpuri decât de turism. Pe insulă există un singur restaurant, O’Francese, care servește pește proaspăt și închiriază un număr limitat de camere simple, sculptate în vechile grote folosite cândva de pescari, de-a lungul stâncilor. Oaspeții rezervă cu luni în avans, iar șederea se face în regim de pensiune completă, cu prețuri pentru cazare pornind de la 150 de euro pe noapte.
Maria Andreini, o italiancă de 44 de ani din Treviso, care lucrează remote în IT, vine în fiecare vară pe Palmarola alături de soțul ei, manager bancar, și fiul lor de 15 ani, scrie CNN. „Sunt atât de multe lucruri de făcut, și în același timp atât de puține”, povestește ea. „Ne petrecem zilele făcând snorkeling și plajă pe fâșia din fața restaurantului, formată din pietricele roz de corali.
Seara stăm întinși pe plajă și privim stelele, ne plimbăm cu lanterne. În zori, proprietarii ne trezesc pentru o drumeție până pe cel mai înalt vârf al insulei, ca să admirăm răsăritul. E uluitor.
” Dincolo de plaja principală, coasta insulei se explorează cel mai bine cu barca gonflabilă. Stâncile formează coloane marine, tuneluri și grote, iar apele din jur atrag pasionați de snorkeling, canoe și scufundări. Singurele animale pe care vizitatorii le pot întâlni pe uscat sunt caprele sălbatice, care se adăpostesc printre palmierii pitici ce dau numele insulei.
„E o călătorie înapoi în timpurile preistorice, când oamenii peșterilor veneau aici în căutarea prețioasei pietre negre de obsidian, încă vizibilă în dungile negre ale stâncilor, folosită pentru unelte și arme”, povestește istoricul local Silverio Capone, pentru CNN. „Foarte puține lucruri s-au schimbat de atunci în peisaj. ” Capone locuiește pe Ponza, insula vecină și punctul de plecare spre Palmarola, pe care o vizitează regulat — uneori își lasă chiar fiul adolescent acolo, pentru un weekend de camping sălbatic alături de prieteni.
Potrivit lui, insula a rămas nelocuită de-a lungul întregii sale istorii: „Palmarola a fost mereu o insulă pustie, iar asta o face specială. Romanii antici au folosit-o ca punct strategic de observație maritimă pentru flota lor imperială, dar nu au colonizat-o niciodată.