Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Ottilia Michail-Oteteleșanu, o mare artistă a secolului al XX-lea. Pictoriță, plasticiană, specialistă în email, artista Ottilia-Aristia Michail s-a născut la Huşi, capitala fostului judeţ Fălciu, în ziua de 23 iulie 1885 și a murit în 15 februarie 1974, la 89 de ani.
S-o cunoaștem! Tatăl său, doctorul aromân Vasile Michail, descindea din familia Lecca din Leova, judeţul Cahul (Basarabia), iar mama, Eugenia, era născută Răut, fiind înrudită cu familia Asachi. Din copilărie, Ottilia a luat cursuri de muzică și a început să deseneze în creion, cărbune, peniţă, iar între 1899 şi 1903 a pictat în ulei şi acuarelă sub îndrumarea lui Sava Henția.
„A obținut o bursă de studii la Şcoala de arte decorative din Berlin (1905), apoi a frecventat cursurile Academiei «Julian» din Paris, după care s-a întors la Berlin, unde a continuat să se specializeze în arta emailului. Revenită în țară, s-a aflat mereu în preajma reginei-poete Carmen Sylva, a fost pictorița Casei Regale și a executat, în 1913, ultimele portrete ale primilor regi ai României. A fost prietenă cu Ion Luca Caragiale, căruia i-a executat la Berlin ultimele două portrete, fiind o pictoriţă apreciată de Nicolae Grigorescu, Cella Delavrancea, George Enescu, Al.
Tzigara Samurcaș”, sesizau cercetătorii Arhivelor Naționale ale României (ANR) într-un crochiu închinat artistei Ottilia-Aristia Michail. În completare: „Lucrările Ottiliei Michail-Oteteleșanu – două autoportrete, un portret al Reginei Elisabeta, câteva peisaje în acuarelă și ulei, însoritul Balcic, plaiuri monastice, sate de pe Dunăre, peisaje din Bucegi – au fost expuse la mai multe expoziţii şi saloane oficiale, din ţară şi străinătate. Din 1912, şi-a consacrat activitatea artistică în domeniul emailului (deschizând calea utilizării acestuia în arta monumentală) și al acuarelei, dar realizează şi lucrări în gravură, pastel, pictură în ulei și sculptură în fildeş.
Realizările pictoriței Ottilia Michail-Oteteleșanu au fost numeroase: în 1906 a obţinut medalii de aur şi argint la Expoziţia jubiliară din Parcul Carol; în anii 1906, 1907 şi 1908 a expus lucrări în email la Muzeul de Artă Decorativă din Berlin, primind premiul 2 şi o menţiune; în 1909 a fost premiată la Salonul Oficial din Bucureşti; în 1910 şi 1912 a deschis primele expoziţii personale la Berlin; în 1920, 1923 şi 1937 – expoziţii personale în București în sălile Mozart, Maison d’Art şi Ileana; în 1929 a trimis lucrări în email la expoziţia internaţională de la Barcelona, obţinând o diplomă de onoare”. „Ottilia Michail-Oteteleşanu – mai dezvăluiau cercetătorii ANR – a fost o mare iubitoare de munte, o îndrăgostită de peisajul românesc. Şi totul a pornit de la prietenia cu Fanny Seculici (Bucura Dumbravă), în compania căreia a făcut primele excursii în Bucegi şi Făgăraş.
Fanny Seculici i-a dat Ottiliei numele turistic «Cozia». Din «colonia» drumeților mai făceau parte Al. C.
Urechia, Emanoil Bucuţa, Eufrosina şi Mircea Neniţescu, Natalia Slivici, Mihai Haret, fraţii Şerban şi Ionel Oteteleşanu. În fiecare excursie, Ottilia îşi lua blocul pentru schiţe și trusa de acuarele. Căsătoria Ottiliei cu Şerban Oteteleşanu, boier de viţă veche din Oltenia, la 15 februarie 1916, a fost un eveniment pe cât de romantic, pe atât de semnificativ pentru ceea ce însemna dragostea lor pentru munte, au celebrat cununia la Schitul Peştera Ialomicioarei, naşi fiindu-le Bucura Dumbrava şi doctorul Al.
C. Urechia, iar nuntaşi câţiva din companionii de drumeţie. După Primul Război Război, cei mai mulţi dintre ei s-au reîntâlnit pe munte, unde au pus la cale întemeierea primei asociații de turism din țară: „Hanul Drumeților” (1921), transformată în 1926 în «Turing Clubul României».
Macheta pentru insigna «T. C. R.
» a fost executată de Ottilia Oteteleşanu, după cum tot ei îi aparţin portretul Bucurei Dumbravă din «Cartea Munţilor» și copertele volumelor «Ceasuri sfinte», «Haiducul» şi «Pandurul»”.