Calculele GFN arată că, în prezent, consumăm resurse naturale cu 80% mai rapid decât sunt în stare ecosistemele naturale ale planetei să regenereze. Asta înseamnă că am consumat 1,8 planete Pământ.
Omenirea nu mai exploatează capitalul natural al planetei, îl supraexploatează . Rezultatele sunt vizibile: defrișări masive, eroziunea solului, pierderea biodiversității, creșterea concentrațiilor de CO2 în atmosferă, lucru care produce fenomene meteorologice extreme și scăderea producției alimentare . Ziua Suprasolicitării Planetei este calculată în fiecare an Această zi se numește „ Ziua Suprasolicitării Planetei” și este caculată în fiecare an pe baza celor mai recente date din Raportul Național privind Amprenta Ecologică și Biocapacitatea.
Datele utilizate pentru calculul Amprentei Ecologice și al biocapacității provin de la agenții ale ONU și organizații partenere. Pentru că aceste baze de date sunt actualizate periodic, și rezultatele din anii anteriori pot fi revizuite. În acest an, cea mai importantă modificare a fost revizuirea în sens pozitiv a capacității oceanelor de a absorbi dioxidul de carbon.
Împreună cu alte ajustări de mai mică amploare, această actualizare a mutat estimarea Zilei Suprasolicitării Planetei cu opt zile mai târziu față de calculul realizat în 2025, dar tot nu e suficient. Adică e o picătură într-un ocean. Anul ăsta Ziua Suprasolicitării Pământului a căzut mai târziu cu șase zile, dar tot degeaba În același timp, tendințele din lumea reală au mers în direcția opusă.
În ultimul an, diferența dintre amprenta ecologică a umanității și biocapacitatea Pământului s-a mărit, ceea ce ar fi dus, singure acestea, la devansarea Zilei Suprasolicitării Planetei cu două zile. Combinând cele două efecte (opt zile câștigate ca urmare a actualizării datelor și două zile pierdute din cauza creșterii consumului real de resurse), rezultatul final este că, în 2026, Ziua Suprasolicitării Planetei cade cu șase zile mai târziu decât în 2025, adică pe 30 iulie. Cu toate acestea, această dată mai târzie nu înseamnă că situația s-a îmbunătățit.
2026 e cel mai înalt nivel de depășire a limitelor ecologice Dimpotrivă, 2026 marchează cel mai ridicat nivel de depășire a limitelor ecologice înregistrat vreodată, iar decalajul dintre consumul uman și capacitatea Pământului de a se regenera continuă să crească. În ultimul deceniu, Ziua Suprasolicitării Planetei (Earth Overshoot Day) s-a menținut relativ constantă în calendar, însă continuă „să cadă” foarte devreme, înainte de încheierea primelor șapte luni ale anului. Asta înseamnă că, pentru tot restul anului, omenirea consumă mai multe resurse decât poate planeta să regenereze, folosind din „capitalul natural” și degradând tot mai mult ecosistemele .
Ar fi nevoie de 20,6 ani ca planeta să-și revină, dacă am decide să schimbăm ceva Chiar dacă data nu se schimbă semnificativ de la un an la altul, presiunea asupra planetei continuă să crească. Impactul depășirii se acumulează în timp, iar efectele asupra naturii devin tot mai greu de recuperat. De când omenirea a intrat în suprasolicitare ecologică, la începutul anilor 1970, deficitul anual s-a transformat într-o datorie ecologică tot mai mare.
Astăzi, această datorie este echivalentă cu 20,6 ani din capacitatea biologică anuală a Pământului. Cu alte cuvinte, chiar dacă efectele suprasolicitării ar putea fi complet reversibile, tot ar fi nevoie de 20,6 ani în care planeta să-și folosească întreaga capacitate de regenerare doar pentru a-și reface echilibrul pierdut. Niciodată nu-și va șterge omenirea datoria ecologică În realitate însă, este puțin probabil ca întreaga datorie ecologică acumulată să mai poată fi recuperată.
Dacă vom continua să consumăm resurse în același ritm, în fiecare an vom acumula o datorie ecologică suplimentară echivalentă cu aproape trei sferturi din capacitatea anuală de regenerare a Pământului. Unul dintre cele mai clare efecte ale suprasolicitării planetei este creșterea concentrației de dioxid de carbon și a altor gaze cu efect de seră din atmosferă. „Trăim că și cum am avea la dispoziție două planete” Potrivit estimărilor NOOA, agenția americană de monitorizare globală a gazelor cu efect de seră, de la începutul suprasolicitării ecologice globale, în 1972, concentrația gazelor cu efect de seră a crescut de la 367 ppm (părți per milion, echivalent CO₂) la 547 ppm în 2026, reflectând impactul cumulativ al consumului excesiv de resurse asupra climei și ecosistemelor.
Barbara Bendadi, Director de Conservare al WWF România (Fondul Mondial pentru Natură) subliniază: „ Trăim că și cum am avea la dispoziție aproape două planete, deși avem doar una. În fiecare an în care depășim capacitatea Pământului de a se regenera, reducem reziliența ecosistemelor de care depind economia, sănătatea și siguranța noastră . Ziua Suprasolicitării Planetei nu este doar un indicator de mediu, ci un indicator al riscurilor pe care le transferăm către viitor.
Alegerea este clară: putem continua să consumăm capitalul natural al planetei sau putem investi acum în soluții care protejează natura și asigură prosperitate pe termen lung. WWF susține această a doua cale și consideră că timpul pentru acțiune este acum. ” Puțină matematică Earth Overshoot Day nu are o zi fixă, se calculează împărțind biocapacitatea planetei (cantitatea de resurse ecologice pe care Pământul este capabil s-o genereze în acel an), la amprenta ecologică a umanității (cererea umanității pentru acel an) și înmulțind cu 365, numărul de zile dintr-un an.
Amprenta ecologică a fiecărui oraș sau stat poate fi comparată cu biocapacitatea sa. Dacă cererea unei populații pentru bunuri ecologice (de exemplu pescuitul excesiv) depășește oferta, regiunea respectivă are un deficit ecologic. O regiune în deficit ecologic satisface cererea importând, lichidând propriile active ecologice sau emițând dioxid de carbon în atmosferă.
Să nu ne facem iluzii: planeta nu-și va putea reveni vreodată pentru că noi nu ne vom schimba niciodată La nivel global, deficitul ecologic și depășirea sunt aceleași, deoarece nu există un import net de resurse către planetă. Deși Fondul Mondial pentru Natură își propune ca, până în 2050, să fie zero pierderi de habitate naturale, zero extincții și înjumătățirea amprentei de carbon, actualitatea arată cu totul și cu totul urât.