Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/Peștii, rechinii și balenele, amenințați de un dușman invizibil Un nou pericol pentru planetă, la fel de grav ca încălzirea globală: Oxigenul dispare rapid din oceane, lacuri, râuri și ape costiere, amenințând viața acvatică și slăbind procesele naturale care ajută la reglarea climei planetei. Oamenii de știință avertizează că acest fenomen larg răspândit de dezoxigenare este strâns legat de alte amenințări majore la adresa planetei, inclusiv încălzirea globală, poluarea, pierderea biodiversității și acidificarea oceane lor.
Cercetători conduși de Institutul de Oceanografie Scripps al Universității din California, San Diego (UC San Diego) avertizează că oxigenul dispare rapid din oceane și din sistemele de apă dulce, împingând potențial planeta într-un „spațiu nesigur”. Unele dintre schimbările rezultate ar putea persista secole întregi și s-ar putea să nu fie reversibile la scara unei vieți umane. Noua analiză examinează dezoxigenarea acvatică – scăderea nivelurilor de oxigen dizolvat în ocean, în apele costiere, râuri, lacuri și pâraie.
Cercetătorii au evaluat modul în care această problemă tot mai gravă interacționează cu cele nouă procese majore ale sistemului terestru, incluse în cadrul „Limitelor Planetare” (Planetary Boundaries). Introdus în 2009, acest cadru identifică procesele de mediu esențiale pentru menținerea unei planete stabile și reziliente. De asemenea, urmărește modul în care activitatea umană împinge aceste sisteme dincolo de condițiile sigure.
Cele nouă limite planetare sunt: schimbările climatice, acidificarea oceanelor, pierderea biodiversității, încărcarea atmosferică cu aerosoli, epuizarea stratului de ozon stratosferic, schimbările în resursele de apă dulce, schimbarea utilizării terenurilor, poluarea chimică și fluxurile biogeochimice (inclusiv ciclul azotului). Cercetătorii susțin că nivelurile de oxigen dizolvat ar trebui incluse, la rândul lor, în mod oficial în acest cadru – ca a zecea limită planetară. „Sănătatea și stabilitatea planetei noastre depind de sănătatea și stabilitatea ecosistemelor acvatice, care au nevoie de oxigen pentru a funcționa normal”, a declarat autoarea principală Erica Ferrer, fostă cercetătoare la Scripps și în prezent cercetătoare postdoctorală la Centrul Național pentru Analiză și Sinteză Ecologică al Universității din California, Santa Barbara.
„Acest studiu este conceput pentru a ridica profilul dezoxigenării acvatice ca amenințare globală și pentru a arăta că aceasta nu acționează izolat. ” Încălzirea cauzată de om, poluarea excesivă cu nutrienți și schimbările în mișcarea și ventilația apelor mai adânci sunt principalele forțe care determină dezoxigenarea acvatică. Pe măsură ce nivelurile de oxigen scad, acestea pot perturba procesele biologice și chimice care ajută la reglarea climei Pământului.
Declinul amenință, de asemenea, organismele din întregul lanț trofic acvatic, de la viețuitoarele microscopice, până la pești și rechini. Chiar și mamiferele marine pot avea de suferit, deși respiră aer la suprafață – pierderea de oxigen le poate reduce sau relocaliza prada, le poate deteriora habitatele și le poate altera rețelele alimentare de care depind. Ferrer și oceanografa biologică de la Scripps, Lisa Levin, autoarea principală (senior) a studiului, au dezvoltat ideea acestei analize după ce au participat la COP25, Conferința Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice din 2019, desfășurată la Madrid.
Cele două speră că descoperirile vor încuraja cercetătorii și factorii de decizie să examineze pierderea de oxigen din apă împreună cu schimbările climatice, poluarea, declinul biodiversității și alte presiuni asupra planetei, în loc să o trateze ca pe o problemă separată. „Adăugarea dezoxigenării acvatice în cadrul Limitelor Planetare ne va ajuta să înțelegem impactul acesteia asupra stabilității sistemului terestru”, a precizat Ferrer.