Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Doamna Maria Brâncoveanu este unica lalea cu nume românesc. Din 10 octombrie 2018 este înregistrată în Nomenclatorul de specialitate a Asociației Regale a Cultivării Plantelor cu Bulbi Romfilatelia și Poșta Română adaugă tematicii spiritualității și istoriei Bisericii Ortodoxe Române o nouă emisiune de mărci poștale intitulată Canonizarea Doamnei Maria Brâncoveanu, soția Sfântului Constantin Brâncoveanu.
Emisiunea, ce are în componență două timbre și un plic „prima zi”, va intra în circulație vineri, 14 august 2026. Doamna Maria Brâncoveanu (1661-1729), soția domnitorului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, reprezintă un model de femeie și mamă creștină – puternică, echilibrată și profund devotată familiei sale și neamului românesc. În ședința de lucru din 1 iulie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea cu titulatura de Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu și cu cinstire în data de 16 august.
Proclamarea locală a canonizării Sf. Maria Brâncoveanu a avut loc duminică, 16 august 2026, la Biserica „Sfântul Gheorghe-Nou” din Capitală, unde se păstrează moaștele Sfinților Martiri Brâncoveni și ale Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu. Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, cunoscută și ca Marica, a fost o personalitate feminină remarcabilă, mamă a 11 copii și soție devotată a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu.
Căsătorită la o vârstă foarte fragedă, a știut să se ridice la cerințelor statutului de Doamnă a Țării Românești. În ciuda dramei personale trăite prin martiriul soțului și al celor patru fii ai săi, ea a rămas demnă și neclintită în credință și în datoria față de țară. Provenită dintr-o familie boierească influentă, cu tatăl postelnic și bunicul domnitor, Marica s-a căsătorit în 1674 cu Constantin Brâncoveanu, un tânăr educat, bogat și cu origini nobile.
La vârsta de 13-14 ani, și-a asumat cu maturitate rolul de soție și gospodină, aducând pe lume 11 copii, pe care i-a crescut cu grijă și înțelepciune. A devenit partener de nădejde al domnitorului, administrând averile familiei și controlând rețeaua întinsă de moșii și investiții. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, Țara Românească a cunoscut o epocă de pace și înflorire culturală.
Doamna Maria a fost prezentă și implicată activ în gestionarea moșiilor, supravegherea ctitoriilor și asigurarea bunei gospodăriri a domeniilor domnești. Vizita personal moșiile, răsplătea vrednicia și sancționa abuzurile, fiind respectată și temută de toți. În 1706, într-un act de curaj fără precedent, i s-a adresat direct sultanului pentru a proteja averile familiei din Istanbul, obținând și aprobarea acestuia.
Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu a sprijinit activ ctitoriile religioase, fie prin ridicarea unor lăcașuri noi, fie prin restaurarea celor vechi. Printre ctitoriile în care figura ca ocrotitoare se numără Biserica „Sf. Nicolae Dintr-o zi” și Mănăstirea Surpatele.
Totodată, a încurajat educația și cultura, susținând școli, tipografii și biblioteci. A sprijinit tipărirea de cărți în mai multe limbi și dezvoltarea artelor, punând bazele stilului brâncovenesc. Împreună cu domnitorul, a creat o epocă de lumină spirituală și culturală.
Anul 1714 a fost cel mai greu din viața Doamnei Maria. După mazilirea lui Brâncoveanu, familia a fost dusă în surghiun, iar Constantin și cei patru fii au fost martirizați la Constantinopol pentru că au refuzat să renunțe la credința ortodoxă. Marica a fost martora cumplitei jertfe, dar nu s-a lăsat doborâtă.
Rămasă în viață, a fost întemnițată, jefuită și surghiunită, dar a rămas tare în credință, înțelegând suferința ca pe o cruce rânduită de Dumnezeu. După trei ani de exil, Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu s-a întors în țară și a început lupta de recuperare a trupului martirizat al soțului său. În 1720 a reușit să aducă în taină moaștele Sfântului Constantin Brâncoveanu în Biserica „Sf.