Creşterea randamentelor la titlurile de stat în întreaga lume majorează costurile de împrumut în economie şi obligă guvernele, companiile şi consumatorii să ia în calcul posibilitatea ca era datoriilor scumpe să rămână cu noi mai mult timp, scrie CNBC, într-o analiză. Randamentele obligaţiunilor la nivel mondial au urcat la maxime ale ultimilor ani.
Randamentul obligaţiunilor germane cu maturitatea de 10 ani a atins cel mai ridicat nivel din 2011, cel al obligaţiunilor japoneze se menţine peste 3%, randamentul titlurilor de Trezorerie americane pe 10 ani a ajuns la cel mai ridicat nivel din noiembrie 2023, iar randamentele obligaţiunilor guvernamentale britanice au atins în ultimele zile cel mai ridicat nivel de după 2008. Această evoluţie ar putea însemna mai mult decât un nou episod de volatilitate pe piaţa obligaţiunilor, consecinţele urmând să se resimtă în economii şi pe pieţele financiare. „Este continuarea unei tendinţe pe termen mediu care va persista mulţi ani”, a declarat Robin Brooks, cercetător senior la Brookings Institution.
Natalia Lojevsky, director general la CIFC Asset Management, consideră, de asemenea, că randamentele mai au loc să crească, în condiţiile în care emisiunile masive de datorie se suprapun peste riscurile reînnoite legate de inflaţie. Guvernele sunt printre cele mai expuse la creşterea randamentelor, spun analiştii citaţi de CNBC. Nivelurile datoriei suverane sunt deja ridicate în mare parte a lumii, iar refinanţarea datoriilor ajunse la scadenţă la dobânzi mai mari va creşte treptat cheltuielile cu dobânzile şi va pune presiune pe finanţele publice.
„Cele mai vulnerabile state sunt cele care combină deficite bugetare mari, niveluri ridicate ale datoriei şi dependenţa de capital extern. Franţa se remarcă în rândul pieţelor dezvoltate”, a declarat Masahiko Loo, strateg senior la State Street Investment Management. El a invocat deteriorarea situaţiei fiscale a Franţei, apetitul politic limitat pentru consolidarea bugetară şi incertitudinea electorală.
În economiile emergente, ţările cu deficite gemene, bugetar şi de cont curent, sunt deosebit de expuse, deoarece creşterea randamentelor globale majorează atât costurile de împrumut, cât şi riscurile de finanţare. „Atunci când datoria, deficitele şi nevoile de finanţare externă se suprapun, pieţele tind să devină mult mai puţin indulgente”, a mai spus el. Companiile vor trebui să plătească mai mult pentru refinanţarea datoriilor sau pentru atragerea de fonduri destinate extinderii afacerilor.
Companiile cu nevoi mari de finanţare, bilanţuri mai slabe sau datorii cu dobândă variabilă sunt deosebit de vulnerabile. Companiile mici tind să aibă o pondere mai mare a datoriilor cu dobândă variabilă decât marile companii, ceea ce înseamnă că cheltuielile lor cu dobânzile pot creşte relativ rapid pe măsură ce ratele urcă, potrivit lui Thomas Browne, manager de portofoliu la Keeley Teton Advisors. „Punctele de presiune sunt cele mai îndatorate companii, obişnuite cu banii ieftini”, a spus Loo.
El a menţionat sectorul imobiliar comercial, companiile susţinute de fonduri de private equity, portofoliile de creditare directă şi companiile de software printre cele mai expuse sectoare. Multe dintre acestea au fost finanţate pornind de la presupunerea că accesul la capital va rămâne abundent şi ieftin. Boomul investiţiilor în inteligenţă artificială adaugă o nouă dimensiune problemei.
Companiile de tehnologie emit volume uriaşe de datorie pentru construirea de centre de date şi infrastructură asociată, intrând astfel în competiţie cu guvernele şi alte companii pentru capitalul investitorilor. Randamentele mai ridicate pe termen lung se transmit către dobânzile la creditele ipotecare, împrumuturile auto şi alte forme de creditare a gospodăriilor. Povara nu va fi însă distribuită în mod egal.