Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. Peste 55 de milioane de oameni trăiesc în prezent cu demență la nivel mondial, iar numărul acestora este estimat să ajungă la aproape 140 de milioane până în 2050. În același timp, costurile îngrijirii persoanelor afectate ar putea ajunge la aproximativ 1% din PIB-ul global.
Tratamentele disponibile în prezent au efecte limitate. Unele medicamente pot îmbunătăți memoria sau pot încetini declinul cognitiv în anumite cazuri, însă, atunci când apar simptomele, leziunile cerebrale sunt adesea deja extinse și ireversibile. În 2013, autoritățile galeze au introdus un program național prin care persoanele în vârstă de 70 de ani primeau vaccinul împotriva zonei zoster.
Programul a avut însă o particularitate care avea să devină extrem de importantă pentru cercetători: vaccinul era oferit în funcție de o limită precisă de vârstă, scrie Science Focus. Persoanele care împlineau 70 de ani începând cu 1 septembrie 2013 erau eligibile, în timp ce cele care împliniseră 70 de ani cu puțin timp înainte nu primeau vaccinul în programului. Această diferență a creat ceea ce cercetătorii numesc un „experiment natural”.
Practic, persoanele aflate de o parte și de alta a limitei de vârstă puteau fi comparate, deoarece diferența principală dintre grupuri era faptul că unele fuseseră eligibile pentru vaccin. În 2025, epidemiologul Pascal Geldsetzer și colegii săi au analizat datele și au făcut o observație importantă: persoanele cărora li se oferise vaccinul împotriva zonei zoster aveau cu aproximativ 20% mai puține șanse să dezvolte demență. Pentru cercetarea în domeniul demenței, o diferență de această amploare este considerată semnificativă.
Cercetările ulterioare au ridicat o altă ipoteză. Vaccinarea nu ar putea doar să reducă riscul de apariție a demenței, ci ar putea fi asociată și cu o încetinire a progresiei bolii la persoanele deja diagnosticate. Rezultatele au fost raportate și în alte țări, printre care Anglia, Scoția, Canada și Australia, ceea ce a întărit interesul oamenilor de știință.
Totuși, cercetătorii subliniază că aceste rezultate nu înseamnă încă existența unui „vaccin împotriva demenței” demonstrat definitiv. Sunt necesare studii clinice suplimentare pentru a stabili dacă vaccinul are într-adevăr un efect direct asupra bolii și care este mecanismul din spatele acestei posibile protecții. Ipoteza are și o explicație biologică posibilă.
Încă din anii 1990, cercetătorii au identificat ADN-ul virusului herpes simplex de tip 1 (HSV-1), responsabil de apariția herpesului labial, în celulele cerebrale ale unor persoane în vârstă. Ulterior, mai multe studii au sugerat o asociere între infecțiile herpetice și riscul de Alzheimer. Cercetătorii investighează inclusiv posibilitatea ca inflamația provocată de virusuri sau reacția sistemului imunitar să contribuie la procesele neurodegenerative.
Vaccinul împotriva zonei zoster este, astfel, analizat nu doar prin prisma protecției împotriva unei infecții dureroase, ci și pentru posibile efecte asupra sănătății creierului. Cercetătorii dezvoltă în paralel vaccinuri și imunoterapii concepute special pentru Alzheimer și alte boli neurodegenerative. Unele dintre acestea urmăresc eliminarea proteinelor toxice care se acumulează în creier, în timp ce alte abordări încearcă să controleze inflamația și factorii infecțioși care ar putea contribui la apariția bolii.
Un studiu recent, realizat de cercetători de la Universitatea Ebraică din Ierusalim și aflat încă în așteptarea evaluării inter pares la momentul relatării, a indicat că pacienții cu Alzheimer cărora li s-a administrat un vaccin în două doze, la un interval de patru săptămâni, și-au menținut mai stabil funcțiile cognitive decât pacienții nevaccinați.