Un producător italian de încălțăminte tehnică a ales să piardă 1,8 milioane de euro pe an, bani pe care i-ar fi putut încasa liniștit, fără să încalce nicio sancțiune. La Sportiva, firma din Trentino cu o cifră de afaceri de 213 milioane de euro în 2025, a oprit livrările de bocanci grei către importatorul său din Moscova imediat după invazia rusă în Ucraina. Motivul, spus fără ocolișuri de patronul companiei: încălțămintea aceea ar putea ajunge în picioarele soldaților.
„Pantofii de alpinism îi vindem în continuare, dar ghetele grele nu, pentru că ar putea fi folosite în domeniul militar”, explică Lorenzo Delladio, care conduce și Confindustria din Trentino. El își asumă personal decizia și recunoaște că firma are de suferit: „Rusia era pentru noi o piață profitabilă”. Distincția pe care o face nu e una comercială, ci una de utilizare finală – pantofii de alpinism pleacă în continuare spre Rusia, Liban și Israel, pentru că, argumentează el, „chiar dacă este război, viața oamenilor merge mai departe”, iar cu ei nu se poate merge la luptă.
Aceeași regulă ar fi fost aplicată și în cazul Israelului, dar acolo nu a fost nevoie: compania nu exporta oricum bocanci grei care să poată fi folosiți de armată.
Interesant e ce spune cazul despre concurență. Delladio nu se ferește să arate cu degetul: rivalii săi continuă să livreze pe piața rusă și „profită de situație” pentru a-i eroda cotele. Este exact dilema în care se află sute de firme europene din zona bunurilor cu dublă utilizare – produse care nu intră sub incidența sancțiunilor, dar care pot ajunge oricând în dotarea unui soldat. Acolo unde legea tace, decizia rămâne a proprietarului, iar cel care se retrage știe că locul lui pe raft va fi ocupat de altcineva în câteva luni.
Realist vorbind, gestul nu afectează în vreun fel aprovizionarea armatei ruse – o firmă cu 800 de angajați, dintre care 540 într-o fabrică din Ziano di Fiemme, sat de 1.735 de locuitori, nu schimbă echilibrul logistic al unui război. Valoarea lui e simbolică și asta recunosc și jurnaliștii italieni care au relatat povestea. Rămâne însă un reper incomod pentru industria europeană, într-un moment în care presiunea pe respectarea spiritului sancțiunilor, nu doar a literei lor, crește constant la Bruxelles.
Delladio nu pare dispus să negocieze. „Am urmat conștiința mea și sunt mulțumit; nu voi da înapoi nici măcar dacă războiul ar urma să se prelungească încă mult timp”, spune patronul afacerii fondate în 1928 de bunicul său, pantofarul Narcisio Delladio.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original