Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/ În timp ce vorbește despre tranziția verde și despre neutralitatea climatică până în 2053, Ankara își consolidează simultan legăturile energetice cu Rusia În ultimele luni, Turcia a luat o serie de decizii care, privite separat, pot părea simple măsuri economice sau diplomatice. Luate însă în ansamblu, acestea conturează imaginea unei țări care încearcă să-și redefinească poziția în arhitectura de putere a lumii.
Reducerea drastică a investițiilor în obligațiunile americane, consolidarea parteneriatului energetic cu Rusia, lansarea unui regim fiscal extrem de atractiv pentru investitorii internaționali care părăsesc statele din Golf și discursul tot mai accentuat despre rolul regional al Ankarei sugerează că președintele Recep Tayyip Erdogan urmărește mai mult decât gestionarea unor probleme economice interne. Miza pare a fi transformarea Turciei într-un centru autonom de putere, capabil să joace simultan rolul unui pivot între Occident, Rusia și lumea islamică. Prima mutare care a atras atenția a fost decizia din martie a Ankarei de a reduce, într-o singură lună, deținerile de obligațiuni ale Trezoreriei SUA, de la aproximativ 16 miliarde de dolari la numai 1,8 miliarde.
Explicația oficială a fost apărarea rezervelor valutare într-o perioadă în care lira turcească rămâne sub presiune, iar inflația depășește 30%. Dintr-o perspectivă geopolitică, decizia transmite însă și un alt mesaj. În mod tradițional, obligațiunile americane reprezintă unul dintre cele mai sigure active financiare din lume și sunt deținute inclusiv de state aliate ale Washingtonului.
Renunțarea aproape completă la aceste investiții poate fi interpretată drept un semnal că Ankara dorește să-și reducă dependența de sistemul financiar, dominat de către Statele Unite. Această repoziționare este dublată de apropierea continuă de Rusia în domeniul energiei. Centrala nucleară „Akkuyu”, construită de compania rusă „Rosatom”, reprezintă unul dintre cele mai importante proiecte energetice din istoria Turciei.
După finalizare, aceasta va produce aproximativ 10% din energia electrică a țării, însă va crea și o relație de dependență strategică față de Moscova, pe termen lung. Paradoxul este evident. În timp ce vorbește despre tranziția verde și despre neutralitatea climatică până în 2053, Ankara își consolidează simultan legăturile energetice cu Rusia, chiar într-o perioadă în care numeroase state europene încearcă exact opusul.
Dar poate cea mai spectaculoasă mutare este ofensiva economică lansată pentru atragerea capitalului internațional. Profitând de incertitudinile generate de tensiunile din Orientul Mijlociu și de volatilitatea centrelor financiare din Golf, guvernul Erdogan a promovat unul dintre cele mai agresive pachete de stimulente fiscale din ultimii ani. Printre măsurile anunțate se numără impozit zero, timp de două decenii, pe veniturile obținute în străinătate, taxe foarte reduse pentru companii, facilități pentru repatrierea capitalurilor, acordarea cetățeniei prin investiții și simplificarea radicală a procesului de înființare a firmelor.
În paralel, reforma sistemului ipotecar urmărește stimularea pieței imobiliare prin facilitarea accesului la credite pentru milioane de cumpărători turci. Dacă aceste măsuri vor fi dublate de intrarea capitalului străin, Istanbulul și marile orașe de coastă ar putea deveni principalele beneficiare ale unui nou val investițional. Această strategie nu este însă nouă.
Încă din urmă cu peste un deceniu, autoritățile turce promovau proiectul transformării Istanbulului într-un centru financiar al Eurasiei. Astăzi, contextul geopolitic pare să ofere Ankarei o oportunitate pe care încearcă să o valorifice. În același timp, discursul politic al lui Erdogan indică o ambiție mult mai largă decât simpla relansare economică a țării.