Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Ionuț Bălan Există cărți care îmbătrânesc și altele care așteaptă. Opere economice ale lui Nicolae Suțu (1798-1871), publicate în 1957, aparțin celei de-a doua categorii.
Citite astăzi, scrierile acestui boier moldovean, diplomat și economist din prima jumătate a secolului al XIX-lea ridică o întrebare pe care România nu a închis-o nici acum: cum transformi o economie săracă într-una prosperă? Suțu nu avea statistici moderne, computere sau bănci centrale, dar privea economia ca pe un mecanism în care producția, capitalul, agricultura, industria, comerțul și instituțiile se influențează reciproc. Iar concluziile lui sunt surprinzător de puțin provinciale.
Suțu pornește de la realitatea unei Moldove agricole, cu industrie slabă și resurse insuficient valorificate. Sărăcia nu era un destin, ci rezultatul unei economii care nu reușea să-și pună suficient resursele în mișcare. Gândirea lui se înscrie în liberalismul economic al epocii, influențat de Adam Smith și Jean-Baptiste Say, iar cercetările asupra operei sale îl consideră un promotor important al ideilor liberale în Principate.
Pentru Suțu, dezvoltarea începe cu producția, nu cu lozinci sau scheme administrative. El subliniază că bogăția unei țări nu se confundă cu banii statului, ci cu capacitatea societății de a produce. O economie nu devine mai bogată doar schimbând modul în care împarte ceea ce produce; prosperitatea durabilă presupune creșterea forțelor productive.
De aceea analizează agricultura, industria, comerțul, capitalul și populația, căutând mecanismele prin care o economie poate trece de la simpla supraviețuire la acumulare. Un aspect remarcabil al operei sale este folosirea statisticii. În Noțiuni statistice asupra Moldovei, Suțu inventariază populația, agricultura, industria și comerțul, încercând să ofere o imagine concretă asupra economiei țării.
Ideea este simplă și surprinzător de actuală: înainte să schimbi economia, trebuie să o cunoști. Nu poți vorbi serios despre agricultură, comerț sau reforme fără să știi ce se produce, ce se importă, ce se exportă, cât capital există și cum este folosit. Pentru Suțu, statistica nu este un ornament al economiei, ci un instrument pentru înțelegerea realității.
Regula ar putea fi rezumată astfel: întâi măsori, apoi decizi. Aici Suțu devine cu adevărat interesant. El respinge concepția mercantilistă conform căreia statul trebuie să apere producătorul autohton prin bariere, privilegii și restricții.
Nu crede că o industrie devine puternică doar pentru că este ferită de concurență. Comerțul permite specializarea, circulația mărfurilor și accesul la piețe mai largi. Contactul cu economiile dezvoltate poate aduce capital, tehnologii și modele de organizare.
Pentru Suțu, problema nu este simplu dacă o țară importă sau exportă, ci ce efect are comerțul asupra capacității ei de a produce și de a se dezvolta. Este o diferență importantă față de reflexul protecționist conform căruia orice import este o pierdere, iar orice produs autohton trebuie protejat indiferent de cost. Suțu nu este adversarul industriei.
Dimpotrivă, îl preocupă slăbiciunea industriei manufacturiere moldovenești. Dar nu crede că industria poate fi creată pur și simplu prin voință administrativă. Într-o economie agrară, capitalul este limitat, forța de muncă are ocupații tradiționale, iar piața internă este restrânsă.
A împinge artificial populația spre industrie, fără ca economia să aibă condițiile necesare, poate produce mai multe probleme decât soluții. Industria trebuie să apară și să crească pe măsură ce se dezvoltă capitalul, piața, competențele și cererea. Cu alte cuvinte, industrializarea nu se comandă; se construiesc condițiile pentru ea.
Pentru Moldova lui Suțu, agricultura este punctul de plecare. Dar asta nu înseamnă conservarea unei economii agricole primitive.