Peste 260.000 de români figurau ca șomeri în evidențele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) la finalul lui august. Cifrele arată un dezechilibru clar: cei mai mulți sunt oameni de la sat, cu puțină școală, iar trei din patru nu mai primesc niciun ban de la stat. Acesta nu e șomajul din orașele mari, unde oamenii trec rapid de la un job la altul. Este un șomaj de durată, greu de redus doar prin locurile de muncă create în economie.
Doar 61.718 dintre cei înregistrați primeau indemnizație de șomaj. Ceilalți 199.201 apar în evidențe fără să fie plătiți: fie și-au epuizat perioada de indemnizare, fie nu au avut niciodată vechimea necesară. Mulți rămân înscriși la agenție pentru că doar așa pot primi alte forme de sprijin social. Tocmai de aceea, în statistica ANOFM ajung mai ales cei care au cele mai mici șanse să se angajeze. În august, 3.960 de persoane au intrat în șomaj cu indemnizație și alte 2.930 fără.
Diferența dintre sat și oraș este mare: peste 188.000 de șomeri locuiesc în mediul rural și doar ceva mai mult de 72.000 în cel urban. Nivelul de educație explică în bună parte acest decalaj. 28,48% dintre cei înregistrați nu au deloc școală sau au doar studii primare, iar 33,17% au terminat doar gimnaziul. Adunate, cele două categorii înseamnă peste 60% din totalul șomerilor. Absolvenții de facultate sunt doar 5,09%. Pentru majoritatea celor rămași fără loc de muncă, singura cale realistă de a se angaja este recalificarea. Iar la sat, cursurile de formare ajung mult mai greu.
Pe vârste, cei mai mulți șomeri au peste 55 de ani: aproape 66.000 de persoane. Sunt oameni prea tineri pentru pensie, dar pe care angajatorii îi evită adesea. Grupa de sub 25 de ani trebuie și ea urmărită atent. Peste 29.000 de tineri erau înregistrați ca șomeri, de două ori mai mulți decât în grupa 25–29 de ani, unde cifra trece puțin de 14.000. Asta înseamnă că problema apare chiar la intrarea pe piața muncii, între terminarea școlii și primul loc de muncă. România are de ani buni una dintre cele mai mari ponderi din UE de tineri care nici nu lucrează, nici nu învață.
Pe sexe, diferența este mică: peste 133.000 de bărbați și peste 127.000 de femei. Cifrele ANOFM au însă o limită importantă. Ele îi arată doar pe cei care s-au înscris la agenție, nu pe toți cei care nu au un loc de muncă. Mulți oameni, mai ales de la sat, lucrează la negru, trăiesc din agricultura pentru consumul propriu sau nu se înscriu niciodată. Situația reală de pe piața muncii este probabil mai grea decât arată aceste date.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original