Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. Organismele au fost testate în unor simulări ale mediului din trei regiuni situate în apropierea Polului Sud al Lunii: Nobile Rim, Connecting Ridge şi De Gerlache Rim. Aceste simulări au utilizat hărţi de mediu detaliate, elaborate pe baza datelor privind altitudinea şi temperatura.
Rezultatul constă în hărţi ale „nişelor de supravieţuire”, care evidenţiază microorganisme care se găsesc în zone plecând de la fundul unui crater de câţiva kilometri până la urma lăsată de o cizmă. Echipa de oameni de ştiinţă şi-a propus să realizeze teste pentru a afla care microorganisme terestre ar putea supravieţui condiţiilor polare extreme. Cercetătorii s-au concentrat pe organismele întâlnite frecvent în mediile zborurilor spaţiale şi pe cele prezente în mod obişnuit pe pielea umană.
Pe lângă Aspergillus niger, printre acestea s-au numărat Bacillus subtilis, Staphylococcus aureus, Deinococcus radiodurans şi mai multe specii de Fusarium. Pe baza unei analize a studiilor anterioare, oamenii de ştiinţă au stabilit cantitatea maximă de căldură şi de radiaţii ultraviolete (UV) pe care fiecare organism o poate suporta. Niciunul dintre aceste microorganisme nu este „extremofil”, adică din categoria celor care rezistă la condiţii precum vidul, însă astronauţii au descoperit Aspergillus niger în interiorul Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS), iar experimentele au demonstrat că această specie de fungi rezistă şi în exterior.
Pentru a preveni aceste situaţii, vehiculele robotizate sunt supuse unei temperaturi de peste 204 grade Celsius pentru a distruge microorganismele, însă în cazul unui echipaj uman aflat la bordul unei misiuni pe Lună, acest lucru nu este posibil. „M-aş fi aşteptat ca aceste microorganisme să se fi uscat”, a declarat într-un comunicat geomicrobiologul NASA Aaron Regberg, coautor al studiului. Cel mai rezistent microorganism a fost Aspergillus niger, care a supravieţuit chiar şi în locurile în care ajunge puţin soare, deşi radiaţiile ultraviolete (UV), letale pentru majoritatea microbilor, sunt utilizate pentru sterilizarea spitalelor.
„Oamenii sunt exploratori din fire, iar odată cu ei vin şi vocile lor, amintirile lor… şi microbii lor”, a declarat Prabal Saxena, planetolog care a condus studiul de la Centrul Spaţial Goddard al NASA din Greenbelt, Maryland. „Pentru unii oameni de ştiinţă, printre care mă număr şi eu, această realitate poate fi tulburătoare. Însă, ea creează, de asemenea, o oportunitate de a transforma o situaţie imperfectă într-un experiment util”, a adăugat el.
Aducerea microbilor în spaţiu este inevitabilă – spre exemplu, oamenii au, în medie, un milion de bacterii care trăiesc pe fiecare porţiune de piele de mărimea unei radiere de creion. Aceste bacterii se răspândesc din costumele spaţiale şi din habitate. Deşi autorii articolului îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că această contaminare ar putea să interfereze cu procesul de căutare a indiciilor chimice privind geologia sau biologia din trecut, ei susţin totodată că Luna ar trebui folosită ca un laborator natural.
În zonele umbrite din jurul Polului Sud, oamenii de ştiinţă ar putea testa limitele reale ale supravieţuirii microbiene într-un mediu care nu poate fi reprodus cu uşurinţă pe Pământ. Deoarece axa Lunii este uşor înclinată, la Polul Sud Soarele nu se ridică niciodată deasupra liniei orizontului şi luminează din profil, ca o lanternă aprinsă aşezată pe o masă. Crestele craterelor şi munţilor blochează această lumină şi creează umbre permanente şi reci, care reţin apa şi protejează împotriva radiaţiilor.