Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/Judecătorii au subliniat că procurorii nu au reușit să individualizeze în mod clar fiecare dintre cele 210 acte materiale reținute în sarcina inculpaților Instanța explică în detaliu de ce a respins solicitarea de arestare preventivă formulată de procurorii DIICOT în dosarul azilelor ilegale din Bihor. Judecătorii arată că acuzațiile nu au fost suficient individualizate, iar lipsa unor riscuri concrete face ca măsura controlului judiciar să fie considerată proporțională.
Decizia vizează inclusiv pe Viorel Pașcă și pe membrii familiei sale. Magistrații de la Tribunalul București au motivat respingerea cererii DIICOT de arestare preventivă pentru 30 de zile în cazul celor șase inculpați din dosarul azilelor ilegale din Bihor, inclusiv al lui Viorel Pașca . Instanța a considerat că, în acest stadiu al anchetei, măsura controlului judiciar este suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a preveni eventuale riscuri procesuale.
Judecătorii au subliniat că procurorii nu au reușit să individualizeze în mod clar fiecare dintre cele 210 acte materiale reținute în sarcina inculpaților, aspect considerat esențial pentru evaluarea proporționalității unei măsuri atât de severe precum arestarea preventivă. În motivare, instanța arată că, deși acuzația de trafic de persoane în formă continuată este gravă, modul în care aceasta a fost construită de anchetatori ridică probleme de claritate. „actele de urmărire penală nu individualizează persoanele vătămate corespunzătoare fiecărui act material și nici nu descriu, în mod distinct, situația de fapt aferentă fiecăreia dintre acestea”.
Această lipsă de individualizare a fost considerată decisivă în analiza măsurii preventive, deoarece nu permite verificarea concretă a fiecărui episod de presupusă exploatare. Instanța mai subliniază că, deși acest aspect nu anulează suspiciunea rezonabilă, el influențează direct alegerea măsurii preventive adecvate. Judecătorii au arătat că, în lipsa unor probe clare privind riscuri concrete, nu se justifică o măsură privativă de libertate.
„pericolul actual pentru ordinea publică rezultă în principal din gravitatea acuzațiilor formulate și din ecoul social firesc pe care asemenea fapte îl produc, însă nu identifică elemente concrete care să conducă la concluzia că numai măsura arestării preventive ori a arestului la domiciliu ar fi aptă să înlăture acest pericol”. Instanța a reținut și că nu există indicii că inculpații ar fi încercat să influențeze martori, să distrugă probe sau să se sustragă anchetei. Un element important din motivare vizează contextul în care ar fi funcționat rețeaua investigată.
Judecătorii arată că activitatea presupusă a inculpaților s-a desfășurat într-un mediu în care instituțiile statului ar fi apelat frecvent la serviciile acestora pentru gestionarea unor cazuri sociale dificile. „activitatea desfășurată de inculpați s-a dezvoltat și s-a menținut în timp într-un context în care chiar instituțiile statului apelau la inculpați pentru rezolvarea unor situații pe care nu reușeau să le gestioneze prin propriile mecanisme instituționale” Instanța precizează însă că această constatare nu exonerează eventualele fapte penale, ci doar influențează modul în care trebuie analizat contextul cauzei. DIICOT a susținut că inculpații ar fi acționat într-un mecanism complex de exploatare, însă instanța a apreciat că, în acest moment procesual, nu există o fundamentare suficient de detaliată pentru cea mai severă măsură preventivă, conform Observator .
Judecătorii au mai arătat că ancheta a dus deja la administrarea unor probe importante, inclusiv percheziții, ridicarea de documente și dispozitive electronice, iar beneficiarii au fost identificați și relocați. De asemenea, nu au fost identificate riscuri imediate privind influențarea martorilor sau sustragerea de la urmărirea penală.