Mureșan este vicepreședinte al grupului Partidului Popular European și membru atât în Comisia pentru bugete (BUDG), cât și în Comisia pentru afaceri economice și monetare (ECON) a Parlamentului European. În actuala legislatură conduce și Delegația Parlamentului European la Comitetul parlamentar de asociere UE-Republica Moldova.
Dosarul care i-a ocupat însă o parte importantă a activității în 2026 este viitorul Cadru Financiar Multianual 2028-2034, practic planul după care Uniunea Europeană va cheltui banii în următorii șapte ani. Mureșan și Carla Tavares au fost desemnați în noiembrie 2025 co-raportori ai Comisiei pentru bugete pentru acest dosar. Cei doi au redactat raportul interimar prin care Parlamentul European și-a stabilit propriile cifre și condiții înaintea negocierilor cu guvernele statelor membre.
De ce rolul de co-raportor este important Raportorii sunt cei care pregătesc poziția Parlamentului, negociază amendamentele și compromisurile cu celelalte grupuri politice și duc dosarul prin comisie și apoi prin plen. În cazul bugetului multianual, raportul stabilește practic liniile de negociere ale Parlamentului European în fața celor 27 de guverne. Iar Parlamentul are o pârghie esențială: statele membre trebuie să ajungă în unanimitate la o înțelegere asupra cadrului financiar, însă bugetul pe șapte ani nu poate fi adoptat fără acordul Parlamentului European.
De ce negocierile următoare sunt importante pentru România Pentru România, rezultatul final al negocierilor va influența direct câți bani vor exista după 2027 pentru infrastructură, dezvoltarea regiunilor, agricultură și alte programe europene. În acest moment există trei poziții care trebuie reconciliate: Comisia Europeană a pus pe masă propunerea inițială, mai multe state contributoare nete cer reduceri, iar Parlamentul European solicită o anvelopă mai mare și protejarea agriculturii și a coeziunii. Un acord final presupune atât unanimitatea celor 27 de state membre, cât și aprobarea Parlamentului European.
Mureșan, la Strasbourg: Guvernele nu controlează suficiente voturi în Parlament Într-o conferință de presă susținută zilele acestea la Strasbourg, Mureșan a prezentat calcule privind raportul de forțe dintre guvernele statelor membre și Parlamentul European. Potrivit acestuia, toate partidele aflate la guvernare în cele 27 de state membre dețin împreună aproximativ 270 de mandate în Parlamentul European, în condițiile în care pentru majoritatea absolută sunt necesare 361. „Sprijinul Parlamentului European se poate obține doar în Parlamentul European”, a avertizat Mureșan la Strasbourg.
Parlamentul poate spune „nu” Pentru România, una dintre principalele mize o reprezintă fondurile pentru politica de coeziune și agricultură. Acestea finanțează investiții în infrastructură, dezvoltare regională și proiecte locale, precum și plățile și programele destinate fermierilor. Întrebat de Mediafax la Strasbourg dacă Parlamentul ar putea respinge bugetul în cazul în care aceste alocări vor fi insuficiente, Mureșan a răspuns: „Categoric, da.
” El a precizat apoi că Parlamentul „nu va vota un buget” în care fondurile destinate fermierilor și politicii de coeziune sunt insuficiente. Șase state vor reduceri. Mureșan: „Greșesc” Negocierile s-au complicat după ce mai multe state contributoare nete au cerut reducerea propunerii Comisiei Europene.
La Strasbourg, Mureșan le-a nominalizat: Germania, Austria, Țările de Jos, Suedia, Finlanda și Danemarca. „Consider că aceste șase state greșesc”, a declarat europarlamentarul. În argumentația sa, reducerea bugetului european nu face să dispară problemele pe care statele trebuie să le rezolve.
„Cred că vor fragiliza Europa”, a spus Mureșan despre reducerile propuse, argumentând că nevoile de securitate și competitivitate vor trebui oricum finanțate, eventual din bugetele naționale. El a contestat în mod particular argumentul potrivit căruia creșterea contribuțiilor naționale ar reprezenta o povară disproporționată pentru marile economii europene. Mureșan a dat exemplul Germaniei și a afirmat că bugetul federal german a crescut cu 55,8% în termeni absoluți în ultimii șapte ani.
În opinia sa, contribuția la bugetul european trebuie analizată în raport cu evoluția economiei și a bugetelor naționale, nu doar în valoare nominală. Aproape 2. 000 de miliarde de euro și o dispută privind cine plătește Comisia Europeană a propus pentru perioada 2028-2034 un buget de aproape 2.
000 de miliarde de euro. Problema este că în această sumă intră și rambursarea datoriei contractate de Uniune prin NextGenerationEU. Parlamentul consideră că, după scoaterea acestor rambursări din calcul, banii rămași pentru politicile europene sunt insuficienți în raport cu noile responsabilități ale Uniunii.
Raportul coordonat de Mureșan și Tavares propune 1,27% din VNB-ul Uniunii pentru cadrul financiar propriu-zis și încă 0,11% pentru plata datoriei NextGenerationEU, ceea ce ar duce anvelopa totală la aproximativ 1,38% din VNB. Argumentul Parlamentului este că UE trebuie să finanțeze simultan apărarea, securitatea, competitivitatea și inovarea, fără să reducă programele de coeziune, agricultura și celelalte politici deja existente. Mureșan susținea aceeași idee și în aprilie, atunci când raportul său era dezbătut în plen: Europa are nevoie de un buget care să răspundă simultan nevoilor de securitate, independență energetică, competitivitate și securitate alimentară.
Mureșan propune bani noi în locul tăierilor Europarlamentarul a prezentat alegerea într-o formulă directă: Uniunea poate fie să taie din banii pentru fermieri, infrastructură și apărare, fie să încerce să obțină venituri suplimentare inclusiv de la marile companii globale care operează pe piața europeană. În acest context i-a nominalizat pe Elon Musk, Jeff Bezos și Mark Zuckerberg și a spus că ar fi „o greșeală să tăiem fondurile europene pentru fermieri” pentru a evita contribuții suplimentare din partea marilor companii care beneficiază de piața unică. Comisia Europeană a propus, la rândul său, noi „resurse proprii” pentru bugetul UE, între care venituri din certificatele de emisii, mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră, deșeurile electronice și contribuții ale companiilor mari.
Discuția este însă departe de a fi închisă, mai multe guverne fiind reticente față de introducerea unor noi surse de venit la nivel european.