Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/smartphone-urile sunt omniprezente în viața generației de părinți de astăzi, iar modificări aparent mici în modul în care copiii percep atenția și disponibilitatea emoțională a adulților pot produce efecte negative Un studiu realizat pe 600 de adolescenți arată că utilizarea excesivă a telefonului mobil de către părinți poate afecta atașamentul emoțional al copiilor și poate crește riscul de anxietate și probleme psihologice la maturitate. Un nou studiu arată că folosirea excesivă a telefonului mobil de către părinți poate afecta profund relația cu propriii copii.
Adolescenții ai căror părinți sunt distrași frecvent de smartphone dezvoltă mai des un atașament nesigur, iar acest lucru poate avea consecințe asupra sănătății lor mintale și a relațiilor pe termen lung, conform Reduno . Această întrebare, adresată de o adolescentă din Statele Unite mamei sale, a devenit punctul de plecare pentru o cercetare care ridică semne serioase de întrebare privind efectele utilizării excesive a telefoanelor mobile de către părinți. Psihologii au vrut să afle dacă atenția constant îndreptată către smartphone în detrimentul copilului influențează relația dintre părinte și adolescent.
Rezultatele, publicate în revista Frontiers, indică faptul că răspunsul este afirmativ, iar impactul poate fi unul de durată. Pentru a înțelege mai bine fenomenul, autorii studiului au creat o metodă specială de evaluare numită Device Attachment Interference Scale (DAIS), adică „Scala interferenței dispozitivelor asupra atașamentului”. Instrumentul măsoară modul în care adolescenții percep comportamentul părinților sau al principalilor îngrijitori în raport cu utilizarea dispozitivelor digitale.
La studiu au participat 600 de adolescenți americani cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani, considerați reprezentativi pentru populația generală din Statele Unite. Aceștia au completat chestionare privind relația cu părinții și felul în care percep folosirea telefonului mobil de către aceștia în timpul interacțiunilor zilnice. Analiza răspunsurilor a scos la iveală o concluzie clară: cu cât părinții sunt mai absorbiți de telefon în prezența copiilor, cu atât adolescenții prezintă niveluri mai ridicate de atașament nesigur și mai multe dificultăți emoționale.
Cercetătorii au constatat că adolescenții care au acordat scoruri mari pe scala DAIS au raportat mai frecvent două forme de atașament nesigur: atașamentul anxios și atașamentul evitant. Potrivit psihologilor, aceste tipare se pot menține și la vârsta adultă. Persoanele cu un atașament anxios tind să caute permanent confirmare și siguranță din partea celor din jur, dezvoltând o teamă accentuată de abandon.
În schimb, persoanele cu un atașament evitant preferă să păstreze distanța emoțională și evită apropierea afectivă pentru a reduce riscul de suferință. Specialiștii atrag atenția că un astfel de stil de atașament este asociat, în viața adultă, cu o sănătate mintală mai fragilă, dificultăți în construirea unor relații stabile și un nivel mai redus al stării generale de bine. În schimb, copiii care dezvoltă un atașament sigur au șanse mai mari să construiască relații sănătoase, bazate pe încredere și echilibru emoțional.
Autorii cercetării subliniază că studiul evidențiază o asociere și nu demonstrează în mod direct o relație de cauzalitate. Cu toate acestea, concluziile sunt suficient de importante pentru a justifica o atenție sporită asupra comportamentului digital al adulților. Don Grant, psiholog clinician în cadrul Centrului pentru Cercetare și Inovație al Newport Healthcare din Tennessee, explică faptul că interesul pentru această temă a apărut după ce tot mai mulți adolescenți i-au povestit în cabinet despre sentimentul că telefonul mobil ocupă un loc mai important în viața părinților decât relația cu propriii copii.