Autoritățile din Longyearbyen, principala așezare din arhipelagul norvegian Svalbard, le-au cerut celor aproximativ 2.600 de locuitori să nu mai bea apă de la robinet, după ce în rețeaua de alimentare au fost găsite concentrații ridicate de metale. Cercetătorii suspectează că vinovat este dezghețul permafrostului, accelerat de încălzirea globală, și avertizează că aceeași problemă ar putea apărea și în alte comunități din Arctica.
Principala problemă identificată până acum este manganul. Primarul Terje Aunevik a spus că apa a mai avut probleme de calitate în trecut, din cauza sedimentelor, dar că nivelul de mangan a crescut acum semnificativ. Expunerea îndelungată la concentrații mari de mangan poate afecta sistemul nervos, iar riscul este mai mare pentru copii și sugari. Specialiștii nu exclud ca din roci să se elibereze și alte substanțe.
Marjolaine Verret, expertă în permafrost și profesoară asociată de geologie arctică la Centrul Universitar din Svalbard, a explicat pentru theguardian.com mecanismul probabil. Pe măsură ce solul înghețat se dezgheață, sunt expuse șisturi care conțin pirită, mineralul numit popular „aurul nebunilor”. Atunci când pirita intră în contact cu apa și oxigenul, apar reacții chimice care cresc aciditatea apei, iar metalele din roci ajung mai ușor în cursurile de apă și în lacuri. Localitatea își ia apa potabilă din lacul Isdammen, „iazul de gheață”, lung de aproximativ 2,5 kilometri.
Până la o soluție de durată, autoritățile au amenajat un rezervor central cu apă purificată, de unde oamenii se pot aproviziona gratuit. Apa este filtrată de fabrica de bere locală, iar recipientele pot fi reumplute și la supermarketul din localitate. A fost deschisă totodată o anchetă pentru stabilirea exactă a sursei contaminării.
Pe termen lung, miza este mai mare, iar factura la fel. Potrivit primarului, Longyearbyen ar putea avea nevoie de o sursă de apă complet nouă. Se analizează un sistem de filtrare la lacul Isdammen sau o instalație de desalinizare, care ar funcționa ca variantă de rezervă. Ambele sunt costisitoare și greu de realizat tehnic, în condițiile temperaturilor extreme din Svalbard. „În Norvegia, unde am considerat întotdeauna de la sine înțeles că putem bea apa de la robinet, este dificil să ne obișnuim cu ideea că trebuie să ne cărăm apa”, a declarat Aunevik.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original