Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată „A vinde pielea ursului din pădure”: povestea din fabula lui La Fontaine Expresia „a vinde pielea ursului din pădure” este una dintre cele mai folosite formulări din limba română atunci când cineva se bucură prematur de un beneficiu pe care nu îl are încă. Deși pare adânc înrădăcinată în cultura populară românească, originea ei nu este locală, ci literară, și vine dintr-una dintre cele mai cunoscute fabule ale scriitorului francez Jean de La Fontaine.
„A vinde pielea ursului din pădure” înseamnă a promite sau a te bucura de un lucru pe care nu îl deții încă, bazându-te pe un rezultat care nu s-a produs efectiv. Se folosește, de regulă, ca avertisment sau critică la adresa cuiva care face planuri sau ia decizii bazate pe un câștig, un succes sau un beneficiu care este, deocamdată, doar ipotetic, nu confirmat. Expresia a fost preluată din fabula „Ursul și cei doi tovarăși” (L’Ours et les deux Compagnons), scrisă de Jean de La Fontaine, poet, dramaturg și prozator francez din secolul al XVII-lea, rămas în istoria literaturii mai ales pentru colecțiile sale de fabule.
Povestea din spatele expresiei este simplă, dar plină de învățăminte: doi prieteni au promis unui blănar pielea unui urs, încă în viață la momentul promisiunii, angajându-se să-l ucidă în termen de două zile. Cei doi au pornit apoi în pădure, hotărâți să-și țină cuvântul. Când s-au întâlnit însă cu adevărat cu ursul, curajul i-a părăsit pe amândoi: unul dintre ei s-a cățărat rapid într-un copac, pentru a scăpa, iar celălalt, neavând timp să fugă, s-a prefăcut mort, întinzându-se la pământ.
Ursul s-a apropiat de cel căzut la pământ, l-a mirosit îndelung, inclusiv la ureche, și, crezându-l mort, a plecat fără să-i facă niciun rău, urșii, conform credinței populare exploatate de fabulă, nu ating cadavrele. Odată pericolul trecut, tovarășul din copac a coborât și l-a întrebat, curios, ce-i șoptise ursul la ureche în tot acel timp. Răspunsul, rămas celebru, a fost: „Să nu vinzi niciodată pielea mea, mi-a zis, până mai întâi nu mă vei fi ucis.
” Morala pe care o transmite La Fontaine, prin această poveste, este directă și ușor de aplicat oricărei situații din viața de zi cu zi: nu spune „hop” înainte de a sări gardul, pentru că doar ceea ce ai deja, efectiv, în mână, este sigur, orice altceva rămâne doar o presupunere, oricât de convingătoare ar părea ea la momentul respectiv. Ceea ce face din această expresie una atât de longevivă și de ușor de aplicat este universalitatea situației pe care o descrie: tentația de a te bucura, de a face planuri sau chiar de a lua decizii financiare bazate pe un rezultat care încă nu s-a produs, fie că e vorba de o afacere care „sigur” va merge bine, de un câștig „garantat” sau de o promisiune încă neconfirmată. Fabula lui La Fontaine surprinde, cu umor și simplitate, exact acest tip de optimism prematur, motiv pentru care expresia rămâne, aproape 350 de ani mai târziu, la fel de relevantă și de des folosită.
Citește pe Antena3. ro Avertisment sumbru de la BNR. Consilierul lui Mugur Isărescu: „Vor urma scăderi dramatice.
Vom mânca iarbă și scoarță de copac” × Citește pe LongevityMagazine. ro Cum îți dai seama dacă ai o relație sănătoasă Citește pe Fanatik.