Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Cum își sabotează prietenul de la Kremlin și ajută Ucraina decisiv La începutul războiului, Vladimir Putin miza pe faptul că Occidentul își va pierde determinarea, iar Ucraina va rămâne mereu ținută din scurt de aliații săi. Apoi, liderul de la Kremlin a mizat pe reîntoarcerea la Casa Albă a lui Donald Trump, cel pe care l-a considerat în ultimii zece ani un apropiat extrem de util.
Trump nu pare să fi intenționat niciodată să ajute Ucraina să câștige. Este însă posibil să fi făcut-o, fără să vrea. Încă din primele zile ale noului său mandat la Casa Albă, el a anunțat limitarea sprijinului pentru Ucraina.
Ulterior, eliminând involuntar controlul Americii asupra Kievului, liderul american avea să ofere însă Ucrainei libertatea de a purta războiul pe teritoriul Rusiei . Donald Trump a promis în timpul campaniei sale prezidențiale că va încheia conflictul militar din Ucraina în 24 de ore. Promisiunea nu s-a materializat, iar conflictul continuă și acum, după mai bine de patru ani de lupte.
Între timp, în ultimele luni, a apărut un paradox geopolitic. Deși nu au avut ca scop sprijinirea Kievului, unele dintre deciziile șefului de la Casa Albă ar putea să fi schimbat dinamica războiului în favoarea Ucrainei. Strategia administrației Biden a fost construită în jurul unui principiu ferm.
SUA au acordat Ucrainei un sprijin militar masiv, dar au impus limite clare în privința folosirii acestuia. Washingtonul a oferit zeci de miliarde de dolari în arme și echipamente, însă a impus Kievului să evite acțiunile considerate provocatoare și escalatorii, în special loviturile asupra unor ținte aflate pe teritoriul Rusiei. Această abordare a creat o situație neobișnuită – Rusia putea concentra trupe, muniție și echipamente în apropierea frontierei, dar Ucraina era obligată să aștepte ca atacul să înceapă înainte de a putea răspunde.
Altfel spus, Moscova putea pregăti ofensiva într-un spațiu relativ sigur, în timp ce Kievul lupta cu o mână legată la spate. Pentru Kremlin, aceasta era o strategie mai mult decât convenabilă. Vladimir Putin a mizat pe faptul că Occidentul va obosi, sprijinul pentru Ucraina va scădea, iar aliații Kievului vor limita permanent capacitatea de reacție a armatei ucrainene.
Administrația Trump a redus sprijinul american și a exercitat presiuni asupra Kievului, inclusiv prin disputa privind acordul asupra resurselor minerale ale Ucrainei și prin confruntarea publică, deja celebră, cu președintele ucrainean, Volodimir Zelenski. Mesajul transmis a fost unul de distanțare: America nu mai avea să ofere același tip de garanții și același nivel de control asupra modului în care Ucraina își folosește capacitățile militare. Paradoxal, această estompare majoră a influenței americane a eliminat și anumite restricții.
Din moment ce Washingtonul nu mai finanțează în aceeași măsură efortul de război al Ucrainei, americanii dispun de mult mai puține instrumente pentru a impune limitele operaționale ale Kievului. Ucraina a câștigat astfel o libertate mult mai mare de acțiune. Iar această libertate s-a văzut imediat pe câmpul de luptă.
În ultimele luni, Ucraina a început să lovească infrastructura energetică a Rusiei, folosind propriile drone și rachete. Au fost atacate rafinării petroliere și terminale energetice, iar efectele au început să se simtă aproape imediat în interiorul Rusiei. Pentru o țară care și-a construit o mare parte din puterea economică pe exporturile de energie, imaginea unor rafinării în flăcări, pe propriul teritoriu, are o puternică încărcătură simbolică.
Războiul pe care Kremlinul l-a prezentat mult timp ca fiind unul dus departe de granițele țării ajunge astfel acasă, în curtea Rusiei. Atacurile asupra infrastructurii energetice afectează capacitatea Moscovei de a susține financiar și logistic conflictul. În plus, Ucraina lovește și fabrici de armament, obiective militare și rute de aprovizionare către teritoriile ocupate.