Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. HealthyLife InspiRO Life FERMA DUTTON pe SkyShowtime Flexibilitatea, noul ritm al muncii Travel Sportz Fashion Timp liber ENTR Evenimente G4Debate Orașul meu Green News COHERO4EU Ochii pe rețele Tech Trends Showcase Apă și Energie Investiții la bursa WizzTravel Feed Your Brain Beach Please! Sweet Movie Mercedes-Benz (e)Sprinter: succesul afacerii mele!
4Mind Sport 2024 Home » Editoriale » Întoarcerea la cărbune, cea mai proastă şi scumpă soluţie Întoarcerea la cărbune, cea mai proastă şi scumpă soluţie 08 aug. 2026 • 1744 Sorin Ioniță • Otilia Nuțu Editoriale –> SHARE: WhatsApp icon Sursa Foto: Arhiva Personală Adaugă-ne ca sursă preferată Urmărește-ne in Discover Ascultă articolul S-a umplut ţara de mastere în securitate naţională şi rezilienţă, nu mai ai loc de ei unde te-ntorci. Dar ce să vezi: nimeni n-a prevăzut că dacă vine o secetă pe Dunăre, se vor opri şi hidrocentralele, şi reactoarele nucleare de la Cernavodă.
Cam atât despre mixul energetic genial al României, de care eram atât de mândri anii trecuţi: cum avem noi generare de electricitate din toate sursele posibile, deci nimic rău nu se poate întâmpla. Iar soluţia găsită de băieţii securitari naţionali în această criză? Păi să ne întoarcem la vechile centrale pe lignit, construite în anii ’60, vechi şi proaste, care nu doar că poluează (deci la revedere bani UE), au nevoie de cărbune de import (micul secret: da, nici cărbunele nu e 100% naţional) dar generează şi un curent la fel de scump ca ăsta de-l luăm seara din celebrele baterii bulgăreşti, dacă socoteşti toate subvenţiile directe sau indirecte pe care le primesc de la bugetul de stat.
Problema e clară: României nu-i lipseşte în primul rând energia, ci energia la ora potrivită. La prânz, când fotovoltaicele produc din plin, avem curent ieftin. Câteva ore mai târziu soarele apune exact când oamenii ajung acasă, pornesc aerul condiţionat, gătesc, spală, iar sistemul intră în criză.
Cu alte cuvinte, trebuie să mutăm energia de la ora 13 la ora 20, nu să resuscităm tehnologii din 1965. Comparaţia cu Bulgaria e brutală. La un consum de aproximativ două ori mai mare, România produce în miezul zilei cu circa 25% mai puţin fotovoltaic decât Bulgaria.
Dar diferenţa cu adevărat spectaculoasă apare seara: stocarea noastră e de 7-8 ori mai mică decât a bulgarilor. Chiar cu secetă şi producţie hidro redusă, Bulgaria îşi acoperă consumul din producţia proprie; România importă la vârful de seară aproximativ 2. 200 MW.
Chiar cu ambele reactoare de la Cernavodă funcţionale, tot am fi importat vreo 1. 700 MW. Asta ne arată şi ce trebuia făcut: mai mult fotovoltaic şi eolian, dar mai ales baterii şi tarife dinamice.
Produci când ai soare şi vânt, stochezi şi livrezi când ai nevoie, iar prin preţuri diferenţiate îl faci şi pe consumator să-şi încarce maşina, boilerul sau bateria casei când curentul e abundent, nu la ora de vârf. Nu e science-fiction, ci tehnologie comercială folosită deja pe scară largă. Culmea, exact asta ne-am angajat să facem.
Planul CE Oltenia prevedea închiderea graduală a cărbunelui până în 2032, 735 MW fotovoltaic şi două centrale pe gaz în zona Oltenia. După eşecul licitaţiilor pentru gaz, partenerii privaţi au propus în schimb circa 950 MW de baterii în aceeaşi zonă. Adică exact infrastructura care ne-ar fi trebuit în criza de acum.
Numai că Parlamentul transmite acum CE Oltenia şi Ministerului Energiei mesajul tradiţional românesc: staţi liniştiţi, nu vă grăbiţi, cărbunele rămâne. Am mai văzut filmul la Iernut: o centrală banală de 430 MW, care trebuia terminată în 2020, nu e gata nici azi, după derogări şi prelungiri succesive. Când statul român primeşte termen, bani şi tehnologie, reuşeşte performanţa să nu construiască nimic.