Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Sursa foto: Hepta. ro/Case roz lângă case verzi: secretul din spatele culorilor de la Burano La câțiva kilometri de Veneția, insula Burano atrage vizitatori din toată lumea printr-un peisaj ieșit din comun: case mici, aliniate de-a lungul canalelor, vopsite fiecare într-o culoare diferită de a vecinei.
de o tradiție veche a dantelei și de reguli stricte care încă dictează ce culoare poate primi o fațadă., explicația din spatele acestui obicei ține de o comunitate de pescari. La aproximativ șapte kilometri de Veneția, în Laguna care înconjoară orașul, se află Burano, o insulă mică, locuită de puțin sub 3. 000 de oameni, devenită celebră datorită unui detaliu vizual greu de ratat: fiecare casă de pe malul canalelor are o culoare diferită de a vecinilor ei. Roz aprins, albastru intens, galben, verde sau portocaliu se succed de-a lungul apei, transformând insula într-un decor care pare desprins dintr-un tablou. Cea mai răspândită explicație leagă tradiția de comunitatea de pescari care a locuit dintotdeauna insula.
Potrivit legendei, aceștia își vopseau casele în culori vii pentru a le putea recunoaște ușor la întoarcerea de pe mare, mai ales în zilele cu ceață deasă, frecvente în lagună în sezonul rece. ci soțiile lor, care își vopseau casele astfel încât bărbații să le poată zări de pe bărci, de la distanță., o variantă înrudită a poveștii spune că nu pescarii înșiși își alegeau culorile. O altă explicație, mai puțin poetică, dar la fel de plauzibilă, leagă diversitatea culorilor de nevoia practică de a delimita proprietățile într-un cartier cu case mici, lipite una de alta, aparținând adesea unor familii cu același nume de familie, care se identificau astfel mai ușor unele de altele. dar toate au un numitor comun: nevoia locuitorilor insulei de a se orienta ușor într-un peisaj dominat de apă și ceață., niciuna dintre povești nu poate fi confirmată complet prin documente istorice. Astăzi, fațadele colorate fac parte din identitatea arhitecturală protejată a insulei. de regulă, aprobări din segmentul autorităților locale, iar nuanța aleasă trebuie să fie compatibilă cu aspectul general al zonei., un proprietar din burano nu poate alege orice nuanță dorește atunci când renovează exteriorul casei: lucrările la fațadă necesită. Regula împiedică apariția unor culori stridente, întâmplătoare, și păstrează un fel de limbaj vizual comun al insulei, chiar dacă fiecare casă rămâne, în aparență, unică. Burano este cunoscută la fel de bine pentru arta dantelei lucrate manual, o tradiție care datează, potrivit istoricilor locali, din secolul al XVI-lea, perioadă considerată „epoca de aur” a insulei., dincolo de fațade. Meșteșugul a oferit, vreme de secole, ocupație femeilor din comunitate și a devenit celebru în toată Europa. Astăzi, Muzeul Dantelei funcționează în clădirea fostei Școli de Dantelă din Burano, unde sunt păstrate peste 200 de piese rare, unele datate încă din secolul al XVI-lea, iar vizitatorii pot vedea, uneori, meștere lucrând pe loc, cu tehnici care cer răbdare și ore întregi de muncă pentru un singur model. În centrul insulei, Piazza Baldassare Galuppi găzduiește atât muzeul, cât și Biserica San Martino, recunoscută de la distanță după clopotnița sa vizibil înclinată. identitatea locuitorilor rămâne strâns legată de lagună și de pescuit., deși faima insulei vine astăzi mai ales din turism. Printre preparatele tradiționale locale se numără risotto di gò, făcut cu un pește mic din lagună, cunoscut în italiană drept „ghiozzo”, care dă orezului gustul specific insulei. La câțiva pași de stația de vaporetto, cea mai aglomerată zonă a insulei, se ascund alei liniștite, curți cu rufe puse la uscat și bărci legate direct în fața caselor, un decor cotidian real, nu unul amenajat special pentru vizitatori.
Redacția Ziaro.ro urmărește îndeaproape evoluția acestui subiect din județul Alba, parte din regiunea Transilvania.
Sursă: Jurnalul Național — articolul original