Libia are nevoie de investiţii de până la 40 mld. dolari pentru a-şi dezvolta zăcămintele de petrol şi gaze şi pentru a redeveni unul dintre marii producători mondiali de ţiţei, a declarat şeful companiei petroliere de stat, într-un interviu acordat Financial Times.
Ţara nord-africană, împărţită între două administraţii rivale, în est şi în vest, are cele mai mari rezerve dovedite de petrol din Africa, potrivit Administraţiei americane pentru informaţii în domeniul energiei (EIA), şi a atras în ultimii ani un număr important de companii petroliere internaţionale în căutarea de noi oportunităţi. Masoud Suleman, preşedintele National Oil Corporation (NOC), compania petrolieră de stat a Libiei, spune însă că progresul a fost frânat de lipsa capitalului. „Avem multe resurse neexploatate.
Avem nevoie de fonduri semnificative, între 30 şi 40 de miliarde de dolari”, a declarat acesta pentru Financial Times. Suleman are ca obiectiv creşterea producţiei Libiei la 2 milioane de barili pe zi până în 2030, de la circa 1,4 milioane de barili pe zi în acest moment, o ţintă pe care o descrie ca fiind „ambiţioasă, dar realistă”. Potrivit acestuia, în Libia au fost descoperite peste 60 de zăcăminte de petrol şi gaze care nu au fost încă dezvoltate.
Companii străine precum Eni, TotalEnergies, Chevron şi ConocoPhillips sunt active în Libia, dar investiţiile au fost încetinite de instabilitatea politică, de temerile legate de corupţie şi de guvernanţă, precum şi de lipsa de finanţare de la nivelul NOC. O serie de atacuri cu drone efectuate în această lună au vizat rafinăria Zawiya, din vestul Libiei, unde a fost incendiat un rezervor de stocare de benzină şi au fost avariate alte părţi ale instalaţiei. O centrală electrică din apropiere a fost, de asemenea, atacată cu drone.
Autorităţile de la Tripoli nu au indicat cine se află în spatele atacurilor, însă o mare parte din vestul ţării se află sub controlul miliţiilor. Suleman a afirmat că atacurile au fost limitate la o „zonă geografică restrânsă (… ) provocate de un număr mic de indivizi în afara legii”, pe care statul lucrează pentru a-i „neutraliza”.
El a adăugat că toate obiectivele de investiţii în petrol şi gaze sunt „situate mult în afara zonelor de tensiune şi sub o protecţie solidă”. În baza acordurilor de partajare a producţiei, compania petrolieră de stat este obligată să finanţeze partea sa din costurile de dezvoltare, ceea ce face ca proiectele să devină vulnerabile atunci când finanţarea guvernamentală întârzie. Suleman a spus că NOC ia în calcul, din acest motiv, o revenire la acordurile de tip concesiune, în care investitorii ar suporta o parte mai mare din costurile iniţiale.
„Ne gândim să schimbăm modelul de business dintre NOC şi partenerii noştri internaţionali. Suferim din cauza lipsei de fonduri, iar acest lucru ne întârzie dramatic proiectele de dezvoltare”, a spus el. Compania analizează dacă să revină la acorduri de concesiune sau să îmbunătăţească termenii actuali de partajare a producţiei, astfel încât investitorii să poată aduce mai multă finanţare.
Un prim exemplu al acestei posibile schimbări a fost acordul semnat în luna iulie de NOC pentru un bloc numit Area 47, cu grupul UCC Holding, cu sediul în Qatar, controlat de fraţii Al-Khayyat, miliardari sirieno-qatarieni, fără organizarea unei runde competitive de licitaţie. „Nu a existat un proces de licitaţie, a fost o negociere directă”, a spus Suleman, care a apărat tranzacţia argumentând că UCC şi partenerii săi vor finanţa proiectul, iar cota de producţie a NOC va creşte după 10 ani. El a adăugat că NOC intenţionează să numească doi auditori externi, K2 Integrity şi KBR, pentru a da asigurări companiilor străine în privinţa transparenţei.
„Am reuşit să reconstruim încrederea partenerilor noştri. Sunt mulţumiţi de transparenţă şi de guvernanţă”, a spus el. Capacitatea Libiei de a atrage capital este complicată şi de fragmentarea politică.