Indonezia arde într-un ritm pe care nu l-a mai atins de ani de zile, iar fumul a trecut de mult granițele: Malaysia și Singapore respiră și ele aerul încărcat venit din pădurile și turbăriile indoneziene. Din ianuarie până acum au ars cel puțin 895.657 de hectare, o suprafață de aproape 40 de ori mai mare decât Bucureștiul. De la începutul lui august, 175.000 de oameni au avut nevoie de îngrijiri pentru tuse, bronșită sau pneumonie. Peste 40.000 dintre ei sunt copii mici.
Amploarea dezastrului se vede și în cifrele strânse de Nusantara Atlas, o platformă independentă care monitorizează defrișările și incendiile din arhipelag. Aceasta a numărat în jur de 734.000 de focare, cu peste 30% mai multe decât în 2019, an rămas în memoria regiunii drept unul dintre cele mai grele. Școli au fost închise, spitalele primesc tot mai mulți pacienți, iar natura plătește la rândul ei. Un urangutan găsit într-o plantație de palmieri suferea de hipoxie și nu a mai putut fi salvat, deși flăcările nu ajunseseră la el. L-a ucis fumul.
Seceta sezonieră a declanșat focul, dar El Niño l-a întețit, făcând arșița din acest an mult mai dură decât de obicei. Adevărata problemă stă însă sub pământ. În turbării, focul coboară în straturile de materie organică uscată și mocnește acolo săptămâni întregi, departe de apa aruncată de avioane sau de pompieri. Multe dintre aceste zone au fost desecate și defrișate în ultimele decenii pentru plantații, în special de palmier pentru ulei. Un sol care ar trebui să fie îmbibat cu apă devine astfel combustibil. Din acest motiv, incendiile revin an de an, cu intensitate mai mare sau mai mică, în funcție de cât de uscat e sezonul.
Tocmai această repetare stă la baza criticilor venite de la organizațiile indigene și de la societatea civilă. Ele spun că autoritățile știau ce urmează și nu au făcut destul pentru prevenire. Guvernul a trimis pe teren peste 54.000 de oameni și zeci de avioane. Încearcă și însămânțarea norilor ca să provoace ploaie, o metodă a cărei eficiență e disputată de specialiști. Sunt însă măsuri luate după ce focul a pornit. Ce lipsește, spun criticii, e munca făcută din timp: refacerea umidității turbăriilor, controlul defrișărilor și sancțiuni reale pentru cei care curăță terenul prin foc.
Iar lucrurile se pot înrăutăți. Prognozele pentru octombrie anunță vreme și mai caldă și mai uscată, așa că ploile care de obicei pun capăt sezonului de incendii ar putea întârzia. Pentru Jakarta, miza trece de sănătatea propriilor cetățeni. Fumul care acoperă Kuala Lumpur și Singapore a fost și în trecut sursă de tensiuni diplomatice în Asia de Sud-Est. Cu un bilanț deja mai grav decât în 2019, presiunea pe guvernul indonezian, atât din interior, cât și din partea vecinilor, va crește probabil cu fiecare zi în care cerul rămâne cenușiu.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original