Teatrul Național din Iași a prezentat sâmbătă, 31 octombrie 2026, de la ora 19:00, premiera spectacolului „Martiri” de Marius von Mayenburg, în regia lui Botond Nagy. Montarea, găzduită de Teatru Cub, abordează fanatismul religios, golul de repere al tinerei generații și nevoia de apartenență, într-o poveste despre un adolescent care renunță brusc să mai intre în apă și își reorganizează viața în jurul Bibliei.
Pe scenă joacă Răzvan Conțu, Andreea Boboc, Petronela Grigorescu, Livia Iorga, Călin Chirilă, Cosmin Maxim, Dumitru Georgescu și Mălina Lazăr. Fotografiile spectacolului îi aparțin lui Andrei Popovici.
Textul a fost scris în 2012 de dramaturgul german contemporan Marius von Mayenburg, care l-a și regizat în același an la Schaubühne din Berlin. De atunci, piesa a ajuns pe scenele unor importante teatre europene, iar motivul e simplu: întrebările pe care le ridică sunt departe de a fi demodate. Spectacolul de la Iași nu își propune să menajeze publicul și, foarte probabil, va stârni reacții și dispute.
Botond Nagy descrie producția drept un spectacol „despre adolescență”, despre „momentul în care corpul începe să devină politic fără să știe”, despre rușine, dorință și nevoia disperată de a fi văzut. Regizorul spune că îl interesează „clipa în care nevoia de a avea dreptate devine mai importantă decât omul din fața noastră”.
În lectura lui, adulții din jurul lui Benjamin caută mai întâi explicații familiare: pubertate, sex, droguri, probleme la școală, traumă. Răspunsul adolescentului îi ia prin surprindere: Dumnezeu. Biblia devine limbajul prin care lumea capătă brusc contur, cu bine și rău, pur și impur, vinovați și nevinovați. „E foarte seducător să trăiești într-o lume în care nu mai trebuie să te îndoiești”, spune Nagy, pentru care totul pornește nu din credință, ci din frică, rușine și dorința de a nu mai fi slab.
Regizorul citează din Simone Weil: „Atenția este forma cea mai rară și cea mai pură a generozității”. Tocmai atenția lipsește, crede el, din povestea lui Benjamin: toți încearcă să-l salveze, dar nimeni nu apucă să-l vadă cu adevărat.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original