Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Arhivele Naționale ale României/ Vlad Dracul stabilește, de asemenea, că bunurile confirmate prin document urmau să rămână „nemișcate și neschimbate”, atât în timpul domniei sale, cât și în timpul vieții fiilor săi, Mircea, Vlad și Radul Un document emis de voievodul Vlad Dracul la 2 august 1439, la Argeș, oferă o imagine spectaculoasă asupra istoriei mănăstirilor Tismana și Vodița și asupra modului în care erau administrate, în Evul Mediu, averile, satele și veniturile așezămintelor religioase din Țara Românească. Pergamentul, păstrat astăzi la Arhivele Naționale ale României , în colecția „Peceți”, are dimensiuni impresionante: 53 pe 44 de centimetri și poartă o pecete atârnată.
Documentul este datat 2 august 1439, anul 6947 în cronologia bizantină folosită în epocă. Potrivit prezentării Arhivelor Naționale ale României, hrisovul emis de Vlad Dracul întărește daniile și cumpărăturile făcute anterior în folosul mănăstirilor Tismana și Vodița. Mai mult, domnitorul confirmă drepturile călugărilor și stabilește reguli clare privind conducerea celor două mănăstiri.
Documentul este important nu doar prin vechimea sa, ci și prin informațiile pe care le păstrează despre domnitorii care au sprijinit mănăstirile Tismana și Vodița. Vlad Dracul amintește în hrisov de înaintașii săi, între care Radul voievod, Mircea voievod, Dan voievod și Vladislav voievod, și enumeră numeroasele sate, terenuri, venituri și alte bunuri care fuseseră dăruite sau cumpărate de mănăstiri. În cazul Tismanei, sunt menționate, printre altele, satul Vadul Cumanilor, Toporna și Tismana, balta Bistreț, satele Hârsova și Sălcișorul, precum și importante cantități de produse și resurse.
Hrisovul vorbește despre sute de găleți de grâu, burdufuri de brânză și miere, cașcavale, postavuri și 40 de sălașe de țigani. Documentul consemnează și alte proprietăți și venituri legate de Tismana, între care Ceauri, Dușești, Ploștina, Jarcoveț, Potocul, Sușița, Novoselți și Pesticevo. Pentru Vodița sunt amintite donații făcute de Vladislav voievod, între care satul Jidovștița, o moară la Bistrița, un vârtej la Porțile de Fier, zeciuiala de la opt pescării, dar și întinse teritorii de-a lungul Dunării și în zona Vodiței.
Una dintre cele mai interesante prevederi ale documentului privește autonomia celor două mănăstiri. Vlad Dracul poruncește ca monahii să fie „de sine stătători” în amândouă mănăstirile. După moartea conducătorului lor, nimeni nu trebuia să impună un nou cârmuitor, nici măcar domnitorul însuși.
Alegerea urma să aparțină călugărilor. Este o prevedere remarcabilă pentru epocă, mai ales prin fermitatea cu care este formulată. Hrisovul încearcă să protejeze nu doar proprietățile mănăstirilor, ci și organizarea internă și tradiția asociată numelui lui Nicodim.
Vlad Dracul stabilește, de asemenea, că bunurile confirmate prin document urmau să rămână „nemișcate și neschimbate”, atât în timpul domniei sale, cât și în timpul vieții fiilor săi, Mircea, Vlad și Radul. Forța juridică și simbolică a hrisovului este susținută printr-un blestem adresat celor care ar încerca să anuleze prevederile sale. Vlad Dracul îi amenință cu judecata divină pe cei care, indiferent dacă ar fi el însuși, unul dintre fiii săi sau un domnitor venit după el, ar încerca să distrugă întărirea și porunca sa.
Formula este una caracteristică documentelor medievale și arată cât de importantă era asocierea dintre autoritatea politică, credință și protejarea proprietăților bisericești. Hrisovul nu îi menționează doar pe domnitori și pe călugări. La final sunt enumerați martorii care au asistat la întocmirea documentului: jupani, dregători și membri ai aparatului domnesc.
Printre aceștia apar Tudor, Nanul, Manea vornic, Stanciul, Tatul Sârbul, Iarciul, Stanciul Honoi, Coica primul vistier, Dimitrie spătar, Ștefan logofăt, Semen stolnic, Șerban vistier, Miclea paharnic și Badea comis.