Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Ce este hipnoza și cum funcționează Hipnoza rămâne unul dintre cele mai neînțelese fenomene din psihologie – deopotrivă subiect de spectacol de scenă și instrument terapeutic serios, folosit de medici pentru gestionarea durerii cronice sau tratarea fobiilor. Contrar imaginii populare, hipnoza nu e nici somn, nici pierdere a controlului asupra propriei minți – iar știința din spatele ei a devenit, în ultimii ani, tot mai clară.
Hipnoza e o formă de psihoterapie care ajută o persoană să atingă o stare profundă de relaxare, combinată cu o atenție intens concentrată – nu o stare de inconștiență sau amnezie, așa cum sugerează unele reprezentări din filme. Practicanții induc starea hipnotică prin imagerie mentală și repetiție verbală liniștitoare, care ghidează pacientul spre o stare asemănătoare unei transe. Odată relaxată, mintea persoanei devine mai deschisă la mesaje care pot ajuta la schimbarea unor tipare de gândire sau comportament.
Un detaliu important, subliniat de specialiști: hipnoza nu îți poate „controla” mintea și nu te poate face să faci lucruri împotriva voinței tale – un hipnotizator nu are nicio putere magică asupra ta, iar procesul funcționează cel mai bine atunci când persoana participă voluntar și e dispusă să coopereze. Timp de decenii, mecanismul biologic al hipnozei a rămas relativ necunoscut. Un studiu de referință realizat de echipa Dr.
David Spiegel, de la Universitatea Stanford, publicat în jurnalul Cerebral Cortex, a folosit imagistică prin rezonanță magnetică pentru a compara creierele unor persoane cu grad ridicat de „hipnotizabilitate” cu cele ale unor persoane greu de hipnotizat. Rezultatele au arătat modificări clare de activitate și conectivitate în trei rețele cerebrale distincte, în timpul stării de hipnoză : scăderea activității în cortexul cingulat anterior dorsal – regiunea implicată în îngrijorare și în procesarea conflictelor mentale -, o conexiune mai puternică între cortexul prefrontal dorsolateral (implicat în control executiv) și insula, structura care ajută creierul să controleze ceea ce se întâmplă în corp, precum și o conexiune mai slabă între cortexul prefrontal dorsolateral și cortexul cingulat posterior medial, zonă asociată cu autoconștientizarea. „Acum că știm care regiuni cerebrale sunt implicate, am putea fi capabili să folosim această cunoaștere pentru a modifica capacitatea unei persoane de a fi hipnotizată sau eficiența hipnozei pentru probleme precum controlul durerii”, a explicat Dr.
Spiegel, coordonatorul cercetării. Potrivit Asociației Americane de Psihologie (APA), cercetările clinice arată beneficii documentate ale hipnozei pentru o gamă variată de probleme: reducerea durerii cronice, a durerii asociate nașterii sau altor proceduri medicale, tratarea dependenței de fumat, gestionarea tulburării de stres posttraumatic, precum și ameliorarea anxietății sau a fobiilor specifice. Guy Montgomery, profesor de psihologie la Icahn School of Medicine, de la Mount Sinai, specializat în folosirea hipnozei clinice pentru reducerea durerii la pacienții oncologici, explică diferența dintre hipnoză și meditația mindfulness – ambele bazate pe atenția concentrată: „Pe când meditația te ajută să accepți o problemă, hipnoza le permite oamenilor să facă schimbări, să acționeze concret în privința problemei respective.
” Aici intervine conceptul-cheie din psihologia hipnozei: „hipnotizabilitatea” – o trăsătură care variază considerabil de la o persoană la alta. Cercetările arată că această trăsătură are o componentă genetică și urmează, la populației, o distribuție relativ constantă de-a lungul vieții adulte: majoritatea oamenilor se situează undeva la mijloc, un procent mic se hipnotizează foarte ușor, iar un alt procent mic rămâne foarte greu de hipnotizat.