Interviul de angajare nu mai are o singură definiție a profesionalismului. Ce pentru un candidat de 60 de ani înseamnă costum, punctualitate și răspunsuri la obiect, pentru unul de 22 de ani poate însemna confort, sinceritate și dorința de a arăta cine este cu adevărat. Generația Z împinge acum această schimbare mai departe decât oricine înaintea ei. Pentru angajatori, asta înseamnă că în aceeași zi, la aceeași masă, pot sta candidați care nu joacă după aceleași reguli, deși fiecare crede că le respectă.
Ca să înțelegi ce aduce nou Generația Z, trebuie să te uiți la punctul de plecare. Baby Boomers au intrat pe piața muncii când interviurile erau mai simple, iar CV-ul și experiența vorbeau aproape singure. De aici vine accentul lor pe prima impresie: ținută impecabilă, sosire la timp, atitudine serioasă. Pentru ei, interviul e o discuție profesională purtată cu sinceritate. Nu prea recurg la tehnici elaborate de autopromovare și preferă să-și prezinte parcursul direct, fără ambalaj.
Generația X a păstrat franchețea, dar a crescut într-o piață mult mai competitivă și a trebuit să se adapteze la schimbări mari. Candidații din această categorie au o abordare pragmatică: își cunosc valoarea și se așteaptă ca angajatorul să le judece rezultatele. Sunt asociați cu independența și cu ideea că obiectivele profesionale trebuie atinse fără ca munca să le ocupe toată viața. Chiar și așa, piața i-a obligat pe mulți să-și șlefuiască felul în care își prezintă realizările.
Ruptura vizibilă a început cu Millennials. Au intrat în câmpul muncii în plin val de transformări economice și tehnologice și au fost urmăriți de clișee despre atitudinea lor față de muncă. Asta i-a făcut adesea să muncească mai mult ca să-și demonstreze competența și motivația. Au adus în interviu un ton mai relaxat și au învățat devreme că experiența singură nu mai ajunge: contează și cum comunici și cum te pui în valoare. Tot ei au mutat discuția spre cultura organizațională, flexibilitate și echilibrul dintre birou și viața personală, subiecte care altădată abia se atingeau la un interviu.
Generația Z preia moștenirea asta și o duce mai departe. Pentru tineri, confortul și autenticitatea pot cântări mai mult decât conveniențele pe care generațiile anterioare le considerau obligatorii. Riscul de neînțelegere e real. Un recrutor format în vechea școală poate vedea lipsă de seriozitate acolo unde candidatul crede că e doar onest. Iar un tânăr poate citi rigiditate într-un proces pe care cei mai vârstnici îl consideră simplu bun-simț profesional.
Pe termen lung, e puțin probabil ca vreuna dintre tabere să câștige pur și simplu. Companiile care recrutează masiv din rândul celor tineri vor fi obligate să-și revizuiască criteriile, cel puțin pe cele care țin de formă și nu de competență. Candidații, la rândul lor, vor descoperi că autenticitatea contează doar dacă o susțin rezultatele. Așa s-a întâmplat cu fiecare generație: regulile interviului nu au fost niciodată fixe, s-au negociat de fiecare dată când a intrat pe piață un nou val de angajați.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original