Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/Generațiile nu au întotdeauna aceeași perspectivă asupra regulilor de etichetă. Ceea ce pentru unele persoane reprezintă o dovadă firească de politețe poate părea, pentru altele, o convenție formală, lipsită de utilitate.
De la conversațiile de complezență și apelurile telefonice neașteptate până la obligația de a rămâne la o petrecere, anumite reguli nescrise de conduită sunt privite diferit de generațiile mai tinere. Generațiile nu au întotdeauna aceeași perspectivă asupra reguli lor de etichetă. Ceea ce pentru unele persoane reprezintă o dovadă firească de politețe poate părea, pentru altele, o convenție formală, lipsită de utilitate.
Generația Z, formată în mare parte din persoane care au crescut într-un mediu puternic digitalizat, tinde să pună mai mult accent pe autenticitate, eficiență și limite personale. Din această perspectivă, anumite reguli sociale tradiționale nu mai sunt privite ca obligatorii. Iată șase convenții sociale pe care o parte dintre membrii Generației Z le contestă sau le abordează diferit față de generațiile mai vârstnice: Pentru multe persoane din generațiile mai vârstnice, „small talk”-ul este o formă elementară de politețe.
O discuție scurtă cu vecinul din lift, cu un coleg sau chiar cu un casier poate fi considerată o modalitate firească de a crea o atmosferă plăcută. Pentru unii membri ai Generației Z, însă, tăcerea nu reprezintă neapărat o situație incomodă care trebuie umplută cu vorbe. Dacă nu există un subiect de interes, aceștia pot prefera să își vadă de treabă, să asculte muzică sau să își verifice telefonul.
Diferența ține, în mare măsură, de percepția asupra interacțiunilor sociale: conversația nu mai este considerată obligatorie doar pentru că două persoane se află în același spațiu. Există și o regulă nescrisă potrivit căreia, dacă ai fost invitat la o petrecere sau la o întâlnire, este politicos să rămâi o anumită perioadă înainte de a pleca. Pentru unele persoane din generațiile mai vârstnice, plecarea prea devreme poate fi interpretată drept lipsă de respect față de gazdă.
Generațiile mai tinere tind însă să pună mai mult preț pe timpul personal și să plece atunci când consideră că este momentul. Un „mulțumesc pentru invitație” și un rămas-bun pot fi suficiente, fără ca plecarea să fie amânată doar de teama de a părea nepoliticoși. În eticheta tradițională, intrarea într-o încăpere presupune, de regulă, salutarea tuturor celor prezenți.
Gestul este considerat o formă de respect și de recunoaștere a prezenței celorlalți. Pentru unii tineri, însă, această regulă poate părea excesiv de formală, mai ales într-un grup numeros. În loc să treacă pe la fiecare persoană, pot prefera un salut general, un gest cu mâna sau o simplă încuviințare din cap.
În cazul celor pe care îi cunosc sau pentru care au venit la eveniment, interacțiunea poate fi, desigur, mai personală. Una dintre cele mai vizibile diferențe între generații este raportarea la apelurile telefonice. Pentru multe persoane mai în vârstă, telefonul rămâne o metodă directă și eficientă de comunicare.
În cazul unei părți a Generației Z, un apel neașteptat poate fi perceput mai degrabă ca o întrerupere decât ca un gest de apropiere. Mesajele oferă posibilitatea de a răspunde atunci când destinatarul este disponibil și de a formula răspunsul fără presiunea unei conversații în timp real. În acest context, apelul telefonic poate fi rezervat mai degrabă situațiilor urgente sau conversațiilor care necesită un schimb rapid de informații.
„Te rog” și „mulțumesc” sunt printre cele mai cunoscute formule de politețe și au fost folosite de generații întregi ca elemente de bază ale bunelor maniere. Generația Z nu respinge neapărat politețea, însă unii dintre membrii săi pun mai mult accent pe naturalețea interacțiunii. În această perspectivă, recunoștința sinceră poate fi considerată mai importantă decât repetarea automată a unor formule doar pentru că „așa se face”.