Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Igor Omilaev – Unsplash. com/ Cu cât folosești mai mult AI, cu atât gândești mai puțin Milioane de oameni deschid, în fiecare zi, un chatbot AI și îi pun întrebări despre sănătatea lor, despre problemele emoționale sau despre decizii importante de viață – și primesc, în câteva secunde, răspunsuri formulate cu o încredere aproape perfectă.
Problema e că această încredere nu are, aproape niciodată, legătură cu acuratețea reală a răspunsului. Cercetările din ultimii doi ani arată un tipar îngrijorător: cu cât ne bazăm mai mult pe AI, cu atât ne verificăm mai puțin propriile gânduri – exact în momentul în care ar trebui să facem opusul. Fenomenul are un nume în psihologie: „cognitive offloading” (delegarea sarcinilor cognitive) – tendința de a transfera unei unelte externe procese mentale pe care, în mod normal, le-am face singuri.
Nu e o problemă nouă în sine – a existat și cu motoarele de căutare (fenomenul „Google Effect”) -, dar AI-ul o duce cu un pas mai departe, pentru că nu mai delegăm doar memoria, ci și raționamentul propriu-zis. Un studiu de referință, realizat de cercetătorul Michael Gerlich, de la Swiss Business School din Zürich, pe 666 de participanți din categorii diverse de vârstă și educație, a găsit o corelație clară: cu cât o persoană folosește mai intens instrumente AI, cu atât scorurile ei la testele standardizate de gândire critică sunt mai mici – efect mediat direct de delegarea cognitivă. Studiul a mai arătat că tinerii între 17 și 25 de ani au cel mai ridicat nivel de dependență de AI, în timp ce nivelul mai ridicat de educație pare să funcționeze ca un factor de protecție.
Cea mai concretă dovadă vine, însă, de la MIT Media Lab. Cercetătoarea Nataliya Kosmyna și echipa ei au realizat un studiu cu măsurători EEG directe, pe 54 de participanți care au scris eseuri fie cu ajutorul unui model AI, fie fără el. Cei care au folosit AI-ul au avut semnale de activare cognitivă mai scăzute în timpul scrisului, iar când li s-a cerut ulterior să scrie fără ajutor, performanța lor a fost măsurabil mai slabă decât a celor care nu folosiseră niciodată AI – un fenomen pe care cercetătorii l-au numit „datorie cognitivă”.
Practic, capacitatea de gândire nefolosită, la fel ca un mușchi neantrenat, slăbește. Raportul internațional privind siguranța AI din 2026 citează și un exemplu clinic real: la trei luni după introducerea unui sistem AI de asistență, capacitatea unor medici de a detecta singuri tumori, fără ajutorul AI, a scăzut cu 6% – un semnal serios că această erodare a competențelor nu rămâne doar teoretică, ci afectează direct calitatea deciziilor profesionale. Cazul cel mai grav apare atunci când oamenii înlocuiesc complet judecata medicală profesională cu răspunsurile unui chatbot.
Potrivit unei analize publicate în 2026 în revista PMC/NIH, peste 230 de milioane de oameni folosesc doar ChatGPT, săptămânal, pentru sfaturi de sănătate și wellness. Problema e diferența uriașă dintre performanța AI-ului în teste controlate și cea din situații reale: într-un studiu citat de aceeași analiză, chatboții au avut o acuratețe de diagnostic de 95% atunci când funcționau independent, în scenarii medicale prestabilite – dar când oamenii obișnuiți au folosit aceiași chatboți pentru a identifica exact aceleași afecțiuni, acuratețea a scăzut la doar 35%. Diferența arată clar unde e, de fapt, riscul: nu în capacitatea brută a modelului, ci în felul haotic, incomplet, în care oamenii formulează întrebările și interpretează răspunsurile în viața reală.
Halucinațiile – informațiile inventate, dar formulate cu aceeași încredere ca faptele reale – rămân motorul principal al acestui risc. Un studiu care a introdus deliberat informații false în prompturi clinice a găsit că modelele AI majore „halucinează” în 50-83% din cazuri, inventând analize de laborator sau diagnostice inexistente.