Tribunalul Ilfov a pronunțat, acum doar câteva ore, decizia în procesul intentat, în aceeași zi, de tabăra de „puciști” din PNL, relatează G4Media . Judecătorul de la Tribunalul Ilfov care a pronunțat decizia în procesul intentat a postat pe platforma rejust.
ro motivele pentru care a admis acțiunea acestora. Ce se arată în decizie Prin decizie, judecătorul a suspendat efectele unei decizii din 15 iunie a Biroului Permanent Național al liberalilor. Potrivit acesteia, parlamentarii erau obligați ca la votarea Guvernului Adrian Veștea să stea în bănci și să nu voteze.
În caz contrar urmau să fie excluși din partid. În motivare, se invocă o decizie a Curții Constituționale din 1993. Aceasta arată că parlamentarii sunt în serviciul întregului popor, iar nu al formaţiunii politice pe listele căreia au candidat.
Exercitarea mandatului are loc „în interesul cetăţenilor şi al statului, pe baza propriei judecăţi şi conştiinţe, iar nu pe baza unei eventuale constrângeri”. De ce PNL nu a fost citat De asemenea, pentru a motiva faptul că PNL nu a fost citat și nu s-a putut apăra în acest proces, magistratul a invocat un articol din Codul Civil. Articolul permite, în cazuri de „urgență deosebită”, judecarea unei ordonanțe președințiale în aceeași zi, fără citarea părților, potrivit sursei.
Potrivit celor 16 reclamanți (Monica Cristina Anisie, Andrei Baciu, Sorin Mihai Cîmpeanu, Mihai Culeafă, Alina Ștefana Gorghiu, Ion Iordache, Aneta Matei, Ciprian Pandea, Nicoleta Pauliuc, Alexandru Popa, Răzvan Sorin Prișcă, George Scarlat, Ionuț Marian Stroe, Mihai Veștea, Mihai Sebastian Rusu și Eduard Tatian Mititelu), pe 15 iunie, Biroul Politic Național (BPN) al PNL a mandatat grupurile parlamentare, din care făceau parte, să nu susțină învestirea guvernului propus de Adrian Veștea. BPN a stabilit că la votul de învestitură parlamentarii PNL „nu vor participa la vot ori își vor exprima opțiunea prin formula «prezent, nu votez»”. De asemenea, a prevăzut că „nerespectarea prezentei decizii de către parlamentarii PNL atrage pierderea calității de membru al partidului”.
Ce au menționat reclamanții Reclamanții au menționat că BPN a mai prevăzut excluderea oricărui membru al PNL care acceptă o nominalizare pentru funcția de prim-ministru sau ministru, fără aprobarea forurilor de conducere ale partidului. Ambele decizii erau obligatorii și executorii de îndată. Orice poziționare, vot sau decizie contrară reprezenta o încălcare a dispozițiilor statutare, mai arată sursa citată.
Conform legii, pentru admiterea ordonanței președințiale trebuiau îndeplinite mai multe condiții. Printre acestea, se numără aparenţa dreptului în favoarea celor 16 reclamanți, urgenţa măsurii (votul de învestitură preconizat în acea perioadă), caracterul provizoriu (vremelnic) al acesteia (efecte doar până la soluționarea fondului) şi neprejudecarea fondului cauzei (în paralel, reclamanții depuseseră un dosar în care solicitau daune morale de la partid). Care era miza cea mai importantă Dintre cele patru condiții, care trebuie îndeplinite concomitent, miza cea mai importantă o reprezenta aparența dreptului, indiciile că cei 16 reclamanți ar avea dreptate în demersul lor.
În acest sens, judecătorul a preluat un motiv invocat de reclamanți în acțiune: art. 69 alin. 1 și 2 din Constituție „(1) În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul. ” și a concluzionat că „aparenţa de drept este în favoarea reclamanţilor”. „Deputații și senatorii se află în serviciul întregului popor” Judecătorul a mai invocat, în acest sens, și o decizie a Curții Constituționale din 1993.
În jurisprudenţa sa referitoare la art. 69 din Constituţie, a statuat că „mandatul parlamentar este unul reprezentativ. Deputaţii şi senatorii se află, în exercitarea mandatului, în serviciul întregului popor.
Nu al formaţiunii politice pe listele căreia au candidat, sensul interdicţiei mandatului imperativ fiind tocmai acela că parlamentarul nu poate fi ţinut juridic de instrucţiuni obligatorii ale unei voinţe exterioare, cu privire la modul de exercitare a mandatului, inclusiv cu privire la sensul votului său (…) la nivelul sumar al «pipăirii fondului», specific acestei proceduri. Cele două decizii contestate par a întruni elementele unei constrângeri: pe de o parte, o instrucţiune exterioară precisă privind conduita parlamentarilor la votul de învestitură – neparticiparea la vot ori exprimarea formulei «prezent, nu votez» –, respectiv interdicţia acceptării unei nominalizări guvernamentale. Pe de altă parte, o sancţiune juridică automată şi predeterminată – pierderea calităţii de membru, respectiv excluderea din partid.
(…) În ceea ce privește membrii parlamentului, aceștia beneficiază de drepturi specifice funcţiei de demnitate publică pe care o exercită, printre care şi dreptul de a acorda votul de învestitură a Guvernului. Un astfel de drept se exercită în interesul cetăţenilor şi al statului, pe baza propriei judecăţi şi conştiinţe, iar nu pe baza unei eventuale constrângeri, mandatul fiind unul reprezentativ conform art. 69 alin.
2 din Constituţia României”, mai precizează sursa. Un prejudiciu „imposibil de reparat în viitor” De asemenea, judecătorul a mai justificat admiterea acțiunii sub imperiul aparentei nelegalități a deciziei PNL prin faptul că „o eventuală sancţionare a reclamanţilor prin excluderea automată din partidul politic din care aceştia fac parte în acest moment, pentru modul în care îşi exercită votul de învestitură a guvernului sau pentru acceptarea unor funcții guvernamentale, poate afecta reputaţia politică şi perspectivele viitoare de candidatură a reclamanţilor şi poate aduce un prejudiciu profesional şi politic acestora, care ar fi imposibil de reparat în viitor”. O altă controversă legată de derularea acestui proces o reprezintă viteza cu care s-a derulat.
Aceasta a fost lămurită la începutul motivării, în care s-a indicat: „Procedura legală – cauza a fost luată în discuție fără citarea părților, având în vedere dispozițiile art. 999 alin. 2 teza a II-a C.
proc. civ”. Acest articol prevede că „Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor.
În caz de urgenţă deosebită, ordonanţa va putea fi dată chiar în aceeaşi zi, instanţa pronunţându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii şi actelor depuse, fără concluziile părţilor. ” Acest lucru vine, însă, în contradicție cu modul de derulare al altei ordonanțe președințiale, depusă a doua zi, pe 19 iunie, tot la Tribunalul Ilfov și tot de cei 16 reclamanți, în vederea suspendării organizării Congresului Extraordinar al PNL din 21 iunie. Deși și aici se putea invoca, poate și mai justificat, art.
999, cauza a primit termen abia pe 3 iulie, după data congresului, conform sursei. Ce a transmis judecătorul privind competența teritorială Referitor la competența teritorială, aspect contestat, PNL susținând că ar fi trebuit ca procesul să aibă loc la Tribunalul București, magistratul a invocat faptul că doi dintre reclamanți, printre care senatoarea Nicoleta Pauliuc aveau domiciliul în Ilfov. În ceea ce privește competența materială, „Raportul juridic dintre partidul politic şi membrii săi este, aşadar, un raport de drept priva”.
Acesta este „izvorât din actul de aderare la statut, act juridic civil sui generis, astfel încât competenţa de soluţionare a prezentei cereri aparţine, sub aspect funcţional, secţiei civile a tribunalului, iar nu instanţei de contencios administrativ”. După primirea motivării, PNL o poate ataca cu apel, ce se va depune la Tribunalul Ilfov, mai specifică sursa inițială.