„O reacție foarte personală la cazul Pașca. Felul în care statul român îi abandonează pe cei mai vulnerabili are o lungă istorie” , începe Fritz povestea.
Acesta a lucrat ca voluntar la o casă de copii din Timișoara în 2003-2004. Era înainte ca România să adere la UE, iar guvernul de atunci și-a asumat reducerea numărului de copii din orfelinate, care trebuiau transformate în case familiale. „Obiectivul a fost bine gândit, standardele au fost europene.
Implementarea a distrus mii de vieți() Majoritatea copiilor cu care am lucrat eu au fost abandonați la naștere. Am fost de față când unii dintre ei, în vârstă de 9-12 ani, au aflat că poliția i-a găsit pe părinții lor biologici, care, contra unor sume de bani, s-au declarat disponibili să-și ia înapoi copiii necunoscuți” , își amintește Dominic Fritz. Liderul USR își amintește că mulți copii au fost entuziasmați, ca prima reacție, să plece la mamă.
Aceștia erau duși cu o mică valiză de haine și jucăria preferată, în sate izolate din Gorj, din Bacău, din Suceava, în familii dezorganizate, care nu știau ce să facă cu pre-adolescenții dezorientați. „Mi-am dat seama repede că ceva nu e în regulă. L.
, de obicei mereu veselă, vorbea la telefon doar în șoaptă cu mine. I. , băiatul cu handicap, era mereu la somn când am sunat la părinți.
Iar Protecția Copilului nu a venit la vizitele de monitorizare promise” , scrie Fritz. Acesta spune că a revenit în România pentru a vizita copii trimiși la familii. „Fără excepție, copiii și-au dorit rapid să se întoarcă la casa de copii unde crescuseră, la prietenii lor, la viață cunoscută din Timișoara.
Nu toți au avut cuvinte; mai mult ochii lor mi-au povestit de frică, de abuz, de sărăcie cruntă. L. chiar a avut curajul să meargă la poliția satului, care a dus-o înapoi în familie, unde a fost pedepsită cu o bătaie care a băgat-o în spital” , își amintește actualul primar al Timișoarei.
Acesta a mai spus că multe dintre povești le-a aflat atunci când acei copii „reintegrați” au devenit adulți „răniți de trauma de a fi fost abandonați de două ori, și de părinți și de statul ocrotitor”. „Atunci, în 2007-2008, student fiind, am scris la fiecare DGASPC din țară să întreb câte vizite de monitorizare au făcut la copiii reintegrați. Puțini mi-au răspuns.
De atunci nu mai am încredere când statul român spune că știe el cel mai bine ce să facă cu viața ta. De atunci știu ce înseamnă ”formă fără fond”, când viața unui om se transformă într-o cifră, când normele pe hârtie contează mai mult decât realitatea unei ființe umane. 411 oameni făcuți să dispară din Bihor de statul român.
Unde sunt azi? Le merge mai bine? ” , a conchis Fritz, întrebând retoric.
Declarațiile în contextul în care recent, DIICOT Bihor a descins la o rețea de azile improvizate din Bihor, care găzduiau majoritatea bătrâni fără adăpost sau cu dizabilități, care au fost trimiși la Bihor de autoritățile din toată țara. Azilele, care aparțin bihoreanului Viorel Pașca , nu ar fi funcționat conform cerințelor autorităților. Cazul a stârnit controverse, generând critici publice.
De asemenea, persoanele din azil au fost redirecționate în mai multe județe din țară , Potrivt G4 Media, Tribunalul București a respins propunerea de arestare preventivă a DIICOT pentru Viorel Pașca pentru că, deși azilele nu respectau întregul cadru legal pentru prestarea serviciilor sociale, spațiile erau, totuși, amenajate iar persoanele beneficiau de hrană, haine și medicamente. Cu toate acestea, Pașca se află sub control judiciar.