Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. Aceasta este dilema din jurul filmului „Minotaur”, regizat de Andrey Zvyagintsev, un portret necruțător al corupției din Rusia lui Putin, care a câștigat Marele Premiu la Cannes și se profilează drept unul dintre principalii candidați pentru a reprezenta Franța în cursa pentru Oscarul pentru cel mai bun lungmetraj internațional. Ca în majoritatea anilor, multe dintre filmele franceze cu șanse la Oscar au ieșit în evidență pe Croazetă, însă selecția din 2027 se remarcă prin numărul mare de cineaști străini importanți care au realizat filme în Franța sau cu o contribuție financiară franceză substanțială, printre aceștia numărându-se Zvyagintsev, Ryusuke Hamaguchi, Cristian Mungiu și Asghar Farhadi.
Cineast rus disident, Zvyagintsev trăiește în Franța, unde a primit azil, iar filmul a fost finanțat și produs în mare parte din Franța de CG Cinema, compania lui Charles Gillibert, și MK2 Films, care se ocupă și de vânzările internaționale. Nu se așteaptă ca Rusia să îl propună — mai ales după ce Zvyagintsev și-a folosit curajos discursul de acceptare de la Cannes pentru a-i cere lui Putin să pună capăt războiului. Celelalte țări coproducătoare și-au ales deja alte filme: Germania a selectat „Everytime”, de Sandra Wollner, în timp ce Letonia, coproducător minoritar, a ales „Ulya”.
Dacă Franța decide să nu îl selecteze, „Minotaur” — distribuit în SUA de Mubi — ar putea, prin urmare, să rămână complet pe dinafară, în pofida profilului său. Există precedentul unui film curtat de mai multe țări, dar care în cele din urmă nu a fost ales de niciuna: „All We Imagine as Light”, al lui Payal Kapadia, s-a aflat pe listele scurte atât în Franța, cât și în India, dar în cele din urmă nu a obținut locul de propunere al niciuneia dintre cele două țări. Situația readuce în discuție o dezbatere izbucnită anul trecut, când Franța a ales un alt cineast disident, iranianul Jafar Panahi, și filmul său câștigător al Palme d’Or, „It Was Just an Accident”, în detrimentul producției în limba franceză „Nouvelle Vague”, a lui Richard Linklater.
Filmul lui Panahi a obținut ulterior o nominalizare la Oscar, însă alegerea a provocat reacții critice în anumite zone ale industriei cinematografice franceze, unde s-a pus problema dacă o țară ar trebui să fie reprezentată de un cineast născut în străinătate, care lucrează în mare parte într-o altă limbă decât franceza. Regulile joacă însă în ambele sensuri în cazul lui Zvyagintsev. Un amendament introdus în 2025 în regulamentul Oscarurilor permite ca cineaștii care au primit azil sau statut de refugiat să fie considerați parte a comunității cinematografice din țara lor adoptivă, ceea ce permite Franței să îl propună pe regizorul ale cărui ultime două filme, „Loveless” și „Leviathan”, au obținut nominalizări sub drapelul Rusiei.
O altă modificare prevede acum calificarea automată a oricărui film care câștigă marele premiu la unul dintre cele șase festivaluri majore — Cannes, Berlin, Veneția, Sundance, Busan și Toronto — chiar și fără susținerea unui comitet național. Academia a propus această schimbare după ce Franța nu a selectat „Anatomy of a Fall”, film care a obținut ulterior cinci nominalizări și a câștigat Oscarul pentru scenariu original. Însă „Minotaur” a câștigat Marele Premiu, nu Palme d’Or, astfel că soarta sa depinde în totalitate de un comitet cunoscut pentru alegeri surprinzătoare.
Surse citate de Variety spun că unii membri rămân reticenți în privința selectării unui regizor străin al cărui film nu este în limba franceză.